Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: Hörbe cu pălăria cea mare, de Otfried Preußler

Sesam deschide cartea: Hörbe cu pălăria cea mare, de Otfried Preußler

Ei bine, ce ați spune dacă ați face o plimbare prin Pădurea-Celor-Șapte-Coline, alături de un pitic inventiv și curajos, care știe să se bucure de viață? Cu „Hörbe cu pălăria cea mare” sigur merită să vă întâlniți. Cartea a apărut la editura Arthur, colecția „Retro”, în traducere din limba germană. Scrisă și ilustrată de Otfried Preußler în anul 1981, această „poveste cu pitici” are frumusețea cărților clasice, în care personajele sunt pline de candoare, viața își urmează cursul liniștit, iar întâmplările neprevăzute, la graniță cu pericolul, au totuși o parte bună și adaugă o culoare mai intensă acelei lumi.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 28 ianuarie 2022, 06:00 / actualizat: 28 ianuarie 2022, 7:58

În Pădurea-Celor-Șapte-Coline trăiau 13 pitici. Locuiau doi câte doi, în afară de Hörbe care, nu se știe din ce motiv, locuia singur. Se hrăneau cu marmeladă de afine roșii, întinsă pe o pâine neagră și aromată din făină de mei de pădure și beau suc de mesteacăn, de arțar, de zmeură și de mure. Pe toate acestea și le preparau singuri, harnici nevoie mare. Hörbe era împletitor de coșuri și pălărierul piticilor. Trebuie să știți că pălăriile piticilor nu erau orice fel de pălării. Erau alcătuite din 99 de elemente diferite, printre care pene de pasăre, fire de ferigă și văluri de ceață. Pe o astfel de pălărie trebuia să cadă, de câte nouă ori, ploaia, ninsoarea, roua, bruma, furtuna, arșița verii și gerul. Mai mult, pălăriile acestea își schimbau culoarea în funcție de anotimp. Pentru că era atât de priceput, Hörbe și-a făcut o pălărie dublă, pe care nu numai că n-o dădea jos niciodată, nici măcar atunci când dormea, dar o putea întinde cât poftea.

Într-o dimineață, Hörbe se duce afară să aducă lemne pentru sobă. Când deschide ușa, lumina soarelui se strecoară printre crengi, aurie și îmbietoare, făcând roua să strălucească. Se aude cântecul unei păsări. E o zi frumoasă. Ba nu, o zi minunată! O zi în care ar fi păcat să stai în casă să fierbi marmeladă. Lui Hörbe îi freamătă pălăria la un gând: nu mai bine ar porni într-o drumeție? Și începe să cânte de bucurie. Se simte atât de plin de viață, de parcă i-ar fi crescut aripi! Pornește la drum și, trecând prin poiana scăldată în soare, cântă: „Ce frumos este să trăiești! Ce minune că exist!” Ceilalți pitici îl privesc cu mirare: de unde atâta bucurie? Și pe deasupra, cum să pleci la drum într-o zi de lucru? Fără să piardă vreun strop de entuziasm, Hörbe își continuă drumul, hotărât să facă o plimbare potrivit de lungă, prevăzător să nu se rătăcească. Doar că… știți și voi cum e: în povești orice plimbare, pe cât ar părea ea de obișnuită, se transformă cât ai clipi într-o aventură! Pericolele pândesc la tot pasul, orice nume ar avea – balaur, căpcăun, urs fioros sau, aici, Labă-Maaare –, căci, nu-i așa, nici bucuria n-ar mai fi bucurie dacă nu ar chema curajul să o însoțească. Și mai e și soarta, care te duce uneori exact acolo unde nu vrei să ajungi. Așa că nu o să ghiciți cu cine se va întâlni Hörbe taman în Pădurea Worlitz, de care toți piticii se feresc. Veți descoperi citind această poveste fermecătoare, plină de umor și de îndemnuri pentru o viață trăită simplu și cu o inimă voioasă, curioasă și prietenoasă.

Proaspăt ajunsă la raft, cartea vă așteaptă să o împrumutați de la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj!