Povestea lui Gustave Flaubert începe cu tatăl său, chirurg şef al spitalului din Rouen. Energic şi perseverent, acesta a fost mentorul unei întregi generaţii de chirurgi. A fost acuzat de ateism, dar mai apoi a fost achitat, recunoscându-i-se întâi de toate valoarea ca om şi ca medic. Trăsături ale tatălui său le regăsim în portretul doctorului din Doamna Bovary. Aşadar copilăria scriitorului a fost definită de atmosfera sumbră a spitalului în care tatăl său îşi desfăşura activitatea, de disecţiile la care asista pe ascuns şi de neliniştile şi responsabilităţile vieţii de chirurg. Este poate ceea ce i-a imprimat lui Flaubert un caracter pesimist, dar înclinat spre exactitate şi migală. În 1831 a intrat ca extern la liceul din Rouen. Educaţia primită aici a considerat-o romantică în mod desuet, capabilă doar să împingă elevii la viciu şi uneori la sinucidere. Îi citea în schimb cu pasiune pe Byron, Goethe şi Shakespeare, iar în 1836 a scris primele sale povestiri, negreşit sub influenţa lecturilor particulare. Cam prin aceeaşi perioadă a cunoscut-o pe Elisa Schelesinger: o femeie de 26 de ani, soţia unui om de afaceri. Considerând-o de o puritate ireproşabilă, Flaubert a nutrit o adevărată pasiune pentru aceasta, povestind amănunţit episodul în Memoriile unui nebun, unde tânăra doamnă se numeşte Marie. În 1837 a scris câteva povestiri fantastice, romanul Pasiune şi virtute, în care se schiţează portretul doamnei Bovary, dar şi povestirea O lecţie de istorie naturală, care a adus un ton nou, satiric, antiburghez, caracteristic întregii creaţii realiste flaubertiene.
Cu o influenţă de durată, este considerat cel mai important reprezentant al realismului literar francez. Era faimos pentru că evita cu scrupulozitate orice expresie inexactă sau vagă. În 12 decembrie 1821, la Rouen, s-a născut Gustave Flaubert:
Povestea lui Gustave Flaubert începe cu tatăl său, chirurg şef al spitalului din Rouen. Energic şi perseverent, acesta a fost mentorul unei întregi generaţii de chirurgi. A fost acuzat de ateism, dar mai apoi a fost achitat, recunoscându-i-se întâi de toate valoarea ca om şi ca medic. Trăsături ale tatălui său le regăsim în portretul doctorului din Doamna Bovary. Aşadar copilăria scriitorului a fost definită de atmosfera sumbră a spitalului în care tatăl său îşi desfăşura activitatea, de disecţiile la care asista pe ascuns şi de neliniştile şi responsabilităţile vieţii de chirurg. Este poate ceea ce i-a imprimat lui Flaubert un caracter pesimist, dar înclinat spre exactitate şi migală. În 1831 a intrat ca extern la liceul din Rouen. Educaţia primită aici a considerat-o romantică în mod desuet, capabilă doar să împingă elevii la viciu şi uneori la sinucidere. Îi citea în schimb cu pasiune pe Byron, Goethe şi Shakespeare, iar în 1836 a scris primele sale povestiri, negreşit sub influenţa lecturilor particulare. Cam prin aceeaşi perioadă a cunoscut-o pe Elisa Schelesinger: o femeie de 26 de ani, soţia unui om de afaceri. Considerând-o de o puritate ireproşabilă, Flaubert a nutrit o adevărată pasiune pentru aceasta, povestind amănunţit episodul în Memoriile unui nebun, unde tânăra doamnă se numeşte Marie. În 1837 a scris câteva povestiri fantastice, romanul Pasiune şi virtute, în care se schiţează portretul doamnei Bovary, dar şi povestirea O lecţie de istorie naturală, care a adus un ton nou, satiric, antiburghez, caracteristic întregii creaţii realiste flaubertiene.
În 1840 Flaubert a plecat la Paris pentru a studia dreptul: o iniţiativă fără succes, de vreme ce participa cu indiferenţă la cursuri, iar capitala i se părea dezgustătoare. A făcut totuşi câteva cunoştinţe valoroase, precum Victor Hugo, abandonând definitiv ideea dreptului după un atac de epilepsie. S-a stabilit la Croisset, aproape de orăşelul său natal, unde a rămas pentru tot restul vieţii, făcând vizite ocazionale la Paris şi în Anglia, unde s-a zvonit că avea o prietenă intimă. În 1849 a întreprins o călătorie îndelungată în Grecia, Egipt şi Beirut (unde a contactat nişte afecţiuni pe care cu siguranţă că nu le-a menţionat în societatea bună), iar în 1858 a ajuns la Cartagina pentru a se documenta pentru romanul Salammbô. Flaubert nu s-a căsătorit niciodată şi nu a avut copii, într-o scrisoare din 1852 amintind că nu ar dori să transmită vreunui urmaş caracterul dizgraţios al existenţei umane. Cu toate că muncea susţinut, era departe de a fi un singuratic, printre prietenii săi numărându-se intelectuali precum Emile Zola, Alphonse Daudet, Ivan Turgheniev şi familia Goncourt.
Anii 1870 au fost grei pentru Flaubert. Casa lui a fost ocupată de soldaţi prusaci în timpul războiului, iar mama lui a murit în 1872. Era afectat de probleme financiare după ce-l ajutase pe soţul nepoatei sale într-o afacere păguboasă şi a suferit mulţi ani de bolile adunate prin călătorii. Sănătatea lui a intrat în declin, scriitorul murind la Croisset, în 1880.
Andrea Nagy
Foto: Wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
