Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: „Crenshaw”, de Katherine Applegate [AUDIO]

Sesam deschide cartea: „Crenshaw”, de Katherine Applegate [AUDIO]

La toate aceste întrebări veți putea găsi răspuns citind romanul „Crenshaw”, scris de Katherine Applegate. Autoarea, care a obținut prestigioasa Medalie Newbery pentru cartea „Ivan cel fără de seamăn”, are un stil aparte de a spune o poveste. Personajele sale, fie că sunt oameni, animale sau chiar copaci, au o trăsătură comună: își pun întrebări și caută să înțeleagă lumea. De aceea, să nu vă mirați dacă, pe lângă răspunsuri, semănând cu niște luminițe pâlpâitoare, cartea aceasta vă va lăsa în dar și niște întrebări, cu același potențial de a vă lumina. Autoarea știe că, dacă își împarte narațiunea în capitole scurte, mesajul cuprins în ele va avea și el o cale mai scurtă către gândurile noastre de cititori. Și, așa cum veți vedea, această cale se întâmplă să fie și cea mai profundă.

Articol editat de cristina.rusu, 19 noiembrie 2021, 06:00 / actualizat: 19 noiembrie 2021, 12:13

Personajul care vă va lua ușor de mână pentru a locui împreună în această poveste este un băiețel pe nume Jackson. A fost botezat după chitara tatălui, la fel cum surioara sa, Robin, a primit numele companiei care fabricase chitara mamei. Părinții lor iubesc muzica, chiar dacă acum nu o mai practică. Cumva, muzica îi ajută să vadă partea frumoasă a vieții și să înfrunte mai ușor neprevăzutul prin improvizație și credința în magie. Doar că pentru Jackson perspectiva aceasta nu pare să funcționeze. De când se știe, nu a dat prea multă crezare poveștilor, fiindcă l-au preocupat lucrurile exacte și logice, faptele a căror valoare de adevăr poate fi demonstrată. Iar acum, faptul este că… nu mai au casa lor; că nu mai mănâncă pe săturate; că au început să vândă lucruri; că se apropie ziua în care vor fi evacuați și probabil nevoiți să locuiască iar în microbuz. Jackson vede faptele și încearcă să le lege între ele, dar problema e că nu cunoaște adevărul din spatele lor, singurul care le-ar putea lega. Oare e încă prea mic ca să i se poată spune adevărul? Poate că părinții lui sunt singurii care cred asta, de vreme ce Jackson, care tocmai a trecut în clasa a V-a, are senzația uneori că e cel mai matur din casă, iar directorul școlii îl numește „suflet bătrân”.

Dacă l-ar întreba cineva ce vrea să devină când crește mare, Jackson ar răspunde fără să clipească: om de știință. Mai precis, unul care să se preocupe de viața animalelor. Un animal poate fi observat, studiat și măsurat, prin referință la întreaga specie din care face parte. Nu e nimic excepțional în asta. Și atunci cum se explică faptul că în viața lui Jackson își face apariția un motan mai mare decât el, care umblă în două picioare, se dă cu placa de surf, face baie cu spumă și adoră bomboanele gumate mov? Prima dată l-a văzut pe când avea 7 ani. Se întâmplase pe vremea când își pierduseră casa și se mutaseră în microbuz. Atunci când motanul l-a întrebat ce nume i-ar da, Jackson a știut: era un motan imaginar! L-a numit Crenshaw. Părea să fie de-a dreptul un prieten imaginar, unul dintre aceia care nu stau mereu cu noi, ci vin doar atunci când avem nevoie de ei, deși nu am putea spune exact când și cum i-am chemat. Atunci când Jackson începe să se teamă că vor ajunge din nou pe străzi, Crenshaw reapare ca un prieten de nădejde. Se strecoară pe tăcute, în cele mai neobișnuite locuri, fluturându-și coada ca pe un zmeu. Are umor și, mai presus de orice, știe să asculte. Deși sunt momente când prezența sa îl incomodează pe Jackson, ca un balon de săpun care dansează în fața privirii și o face mai puțin clară, băiatul îi înțelege încet-încet rostul, se împrietenește cu magia și descoperă un lucru minunat: dacă îi spui cuiva ce ai pe suflet, chiar și ție însuți, vei ști ce ai de făcut mai departe.

Această poveste caldă și reconfortantă vă așteaptă să o descoperiți la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj!