Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: „Trandafirii din Mexic”, de Pam Muñoz Ryan

Sesam deschide cartea: „Trandafirii din Mexic”, de Pam Muñoz Ryan

Despre aceasta și despre multe alte aspecte profunde ale vieții și condiției umane ne vorbește, prin intermediul personajelor sale, scriitoarea americană, de origine mexicană, Pam Muñoz Ryan. Romanul „Trandafirii din Mexic”, inspirat din trecutul familiei sale, este o caldă invitație la speranță și perseverență. Substratul autobiografic a fost îmbrăcat cu eleganță într-o poveste care vă va atrage în universul mexican, cu obiceiurile și savorile sale, dar și în universul de emoții și fapte ale eroinei cu nume simbolic, Esperanza.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 29 octombrie 2021, 06:00 / actualizat: 29 octombrie 2021, 8:37

Struguri, papaia, migdale, pepeni, avocado… – fiecare capitol poartă numele unui fruct sau al unei legume care marchează drumul Esperanzei. Aceste bogate roade ale pământului simbolizează aici răbdarea, dar și maturizarea. Apoi, mai simbolizează dăruirea – a pământului și a celui care muncește. Pe când era doar o fetiță, Esperanza aflase de la tatăl ei un secret: dacă te întinzi pe pământ, cu urechea lipită şi atenţia încordată, rămânând nemişcat, poţi auzi o bătaie, la început delicată, apoi din ce în ce mai puternică și mai vibrantă. Este inima pământului. Tatăl Esperanzei era un moşier avut, deţinând sute de hectare de pământ, din care împărțea și muncitorilor săi. Ferma pe care o ridicase se numea „El Rancho de las Rosas” şi era destul de mare pentru a cuprinde impunătoarea casă în care locuia familia, barăcile servitorilor, o viţă-de-vie întinsă şi o superbă grădină de trandafiri. Pentru Esperanza, cea mai frumoasă perioadă a anului era vremea recoltei, când strugurii atârnau greu, gata să fie culeşi. Iubea această perioadă nu doar pentru că, în calitate de fiică a moşierului, îi revenea sarcina de a tăia primul ciorchine din vie, ci şi pentru că, spre finele recoltei, în familie se dădea o mare „fiesta” cu ocazia zilei sale de naştere.
Întreaga bucurie se risipește atunci când, în ajunul zilei în care urma să împlinească 13 ani, Esperanza își pierde tatăl. Acesta fusese atacat de tâlharii care îl invidiau pentru bogățiile sale. Un unchi perfid plănuiește să‑i ia locul și să devină noul stăpân al pământurilor, recurgând la cele mai crude fapte pentru a-și atinge scopul. Astfel, în scurt timp, Esperanza se confruntă cu o nouă pierdere: casa, grădina de trandafiri, via și toate bunurile fermei sunt distruse într-un incendiu. Alfonso, șeful muncitorilor, cel care fusese cel mai bun prieten al lui Papa, propune familiei să imigreze în America și să se alăture familiei fratelui său la o tabără de lucru din California. Esperanza se desparte cu greu de pământul natal. O încurajează bunica, Abuelita, care îi transmite unul dintre învăţămintele sale nepreţuite: „Nu există trandafir fără spini”.
Stabilirea în America va însemna pentru Esperanza experiența unei puternice transformări. Zborul ei de pasăre Phoenix. În acest nou mod de viață, trebuie să gătească, să spele, să măture, să aibă grijă de copii, să muncească din greu la magazie, acolo unde ajunge recolta câmpului, până când mâinile îi devin aspre precum mâinile unei „campesina” sau ale unei țărăncuțe. Totul pentru a realiza că viața e o împletitură, asemenea celei din mâinile bunicii, din care va rezulta o pătură călduroasă; un joc şi un dans în zigzag al firelor şi al ochiurilor, semănând cu o călătorie când anevoioasă, când lină, prin munți și văi. Fiecare pas e necesar, căci dacă ai sărit un ochi, țesătura nu mai poate prinde formă, se destramă. Iar dacă se destramă, să nu te temi să o iei de la capăt!

Cartea este în sine o grădină înmiresmată de valori și credințe. O puteți împrumuta de la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj!