Radio Cluj…la modă: Designerul lunii – Madeleine Vionnet (II)
Casa de modă Vionnet nu a avut o durată lungă de viață așa cum ne-am aștepta, urmând firul altor case de modă din acea vreme.
Articol editat de cristina.rusu, 1 iulie 2021, 06:00 / actualizat: 1 iulie 2021, 7:04
Odată cu debutul celui de-al doilea război mondial aceasta și-a închis porțile iar abia la o jumătate de secol distanță brandul a fost achiziționat de un investitor, dar prima colecție sub numele Vionnet a fost scoasă pe piață abia în decembrie 2006, având-o ca designer pe Sofia Kokosalaki, un designer contemporan de succes.
Cu toate acestea, spiritul Vionnet a fost dificil de adus în actualitate, iar investitorii ca și designerii s-au perindat de-a lungul primelor decade ale secolului XXI, brandul neavând nici până în acest moment o prezență remarcabilă susținută.
Să fie, oare de vină, ne putem noi azi pe bună dreptate întreba maniera și viziunea unică de creație a acestei femei care înțelegea perfect legătura indisolubilă dintre corp și material?
Vionnet nu despărțea deloc materialul și proprietățile sale de modul cum acesta alege să îmbrace corpul uman.
Multe dintre rochiile sale celebre, de seară au accentul pe spate, iar tăieturile de croi operate erau astfel gândite ca să sublinieze anatomia spatelui urmând firesc inserțiile musculare reale.
Conceptul corpului ca punct de plecare în creație nu era unul neapărat nou, primii care au glorificat frumusețea sa fiind nimeni alții decât grecii, de a căror artă și filosofie Vionnet s-a simțit atrasă, tocmai de aceea recursul la formele naturale și tehnica drapării a venit cum nu se poate mai firesc.
Un alt aspect de care trebuie ținut seama este cel al alegerii materialelor, croiului și detaliilor care, multe dintre ele erau preluate din vestimentația de interior, din acel spațiu privat și scoase în spațiul public.
Deshabille- desemna un fel de rochie de interior, cu o linie lejeră dar nu lipsită de seducție, și care în limba noastră s-ar traduce pur și simplu ca dezbrăcat.
Acest articol a fost transformat de Vionnet în ceea ce aveau să devină seducătoarele rochii glamorous croite pe fir biais, specifice anilor 30.
Nu trebuie să ne imaginăm deloc, că tranziția gustului feminin a fost ușoară către aceste veșminte aparent simple și neîncorsetate, dar un rol esențial în promovarea noii mode l-au avut actrițele care iubeau acest tip de expunere și erau obișnuite cu publicul, și care, se numărau printre clientele sale favorite.
Paleta cromatică restrânsă la negru, alb ivoire, sau preferința pentru nuanțele naturale, sau combinațiile de materiale transparente cu cele opace, mate cu lucioase, era tot o influență preluată din stilul vestimentației indoor.
Ideea de lejeritate a obiectului vestimentar, în sine, nu avea mai nimic de-a face cu concepția occidentalilor despre modă, ci mai degrabă cu cea orientală- un motiv destul de întemeiat ca designeri japonezi de succes ca Miyake sau Yamamoto să folosească peste ani inspirația dată de croiurile marca Vionnet.
Apetența sa pentru tăieturi geometrice, cadențate într- un ritm matematic ca și predominanța echilibrului înțeles din perspectiva clasică și proporții, s-au constituit ca repere esențiale în creația sa.
De altfel, Madeleine Vionnet și-a dorit să devină profesoară de matematică, dar destinul a vrut altfel pentru copila nevoită să muncească de timpuriu.
“ Dacă aș fi devenit profesor, aș fi avut doar un creier, în schimb mi-am descoperit mâinile și am învățat să le iubesc” avea ea să declare ea mai târziu.
Madeleine Vionnet rămâne în istoria modei și ca primul creator care s-a ocupat intens de protejarea drepturilor de autor legate de creația de modă, muncind asiduu pentru introducerea în legislație a unor norme care să favorizeze creatorii și creația originală.
Tocmai pentru că știa cum sunt furate modelele și copiate ea își fotografia rochiile din față, spate și părțile laterale fiind numerotate fiecare.
O mare parte din creațiile sale le-a donat în anul 1952, arhivelor Muzeului Modei și al Textilelor din Paris- Musee de la Mode et du Textile, printre care s-au numărat 120 de rochii din perioada 1921-1939, o colecție absolut impresionantă.
Călina Langa, fashion designer
Imaginile sunt fotocopii după albumul Fashion/ A History from the 18th to the 20th Century Volume II: 20th Century /The Collection of the Kyoto Costume Institute, ed. Taschen 2002/ Fashion Designers from A-Z Ed. Taschen 2010
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
