Păsările flamingo au revenit în România. Şi, din nou, le-am alungat…

2021 ar fi putut să fie un an deosebit pentru ornitofauna autohtonă, primul an în care păsările flamingo (Phoenicopterus roseus) ar fi putut cuibări în România. Însă, din păcate, goana după ‘cel mai bun cadru’ a unor fotografi şi lipsa de consideraţie a publicului faţă de mediu şi vieţuitoare au anulat orice şansă ca acest lucru să se întâmple.

Articol editat de Camelia Velțan, 2 iunie 2021, 10:09 / actualizat: 7 iunie 2021, 15:32

2021 ar fi putut să fie un an deosebit pentru ornitofauna autohtonă, primul an în care păsările flamingo (Phoenicopterus roseus) ar fi putut cuibări în România. Însă, din păcate, goana după ‘cel mai bun cadru’ a unor fotografi şi lipsa de consideraţie a publicului faţă de mediu şi vieţuitoare au anulat orice şansă ca acest lucru să se întâmple.

Apariţia celor peste 100 de exemplare de păsări flamingo în Dobrogea, la finalul lunii mai, a declanşat din nou o serie de evenimente nedorite care au loc anual şi care încep să devină problematice.

Păsările au fost observate de fotografi în Dobrogea, zonă intens frecventată pentru fotografierea păsărilor sălbatice. Au urmat apoi postări pe reţelele de socializare cu păsările exotice, un ‘trofeu’ râvnit de mulţi fotografi. A început astfel un pelerinaj continuu al acestora la faţa locului, care a produs un disconfort foarte mare, atât pentru păsările flamingo, cât şi pentru alte specii care cuibăresc în zonă.

Deşi tehnica avansată permite acum fotografierea de la distanţă, cu deranjarea minimă a păsărilor, ornitologii din teren şi agenţii ARBDD (Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării) au surprins fotografi la doar 50 de metri de locurile de cuibărit al altor păsări sălbatice, în încercarea de a se apropia de flamingi. În plus, folosirea dronelor a stresat suplimentar păsările, care au zburat pe alt lac, doar pentru a avea parte de acelaşi tratament şi acolo. Utilizarea dronelor pentru a filma şi fotografia păsările reprezintă un factor nou şi extrem de stresant pentru acestea (mai ales în zonele de cuibărit) în condiţiile în care operatorii nu au minime cunoştinţe legate de comportamentul păsărilor şi nu pot respecta o distanţă minimă de zbor pentru a evita stresarea acestora.

Postările de pe reţelele de socializare au intrat în vizorul presei, care a răspândit şi mai mult informaţia. Din nefericire, ştirea a fost percepută de publicul larg ca o invitaţie de explorare a zonei, în ciuda unei atenţionări, poate prea firave, legate de păstrarea distanţei. Astfel, malul lacului s-a umplut de oameni şi maşini care au speriat păsările flamingo, dar, poate şi mai grav, au deranjat şi celelalte specii care deja cuibăreau acolo.

‘Această situaţie ne confirmă necesitatea unor campanii de informare a publicului larg, prin efortul comun al organizaţiilor de mediu, al sistemului de învăţământ, al fotografilor, presei şi autorităţilor. Acestea din urmă trebuie să aibă reacţii mult mai prompte, mergând până la aplicarea de amenzi substanţiale care să descurajeze acest tipar de comportament, în mod ideal împiedicat de bun simţ şi empatie. Este în interesul nostru să protejăm natura, iar oportunitatea de a ajuta o nouă specie să considere România ‘acasă’ nu apare prea des. Ar trebui să ne simţim privilegiaţi şi să profităm cum se cuvine de această ‘rara avis‘, a declarat Dan Hulea, directorul executiv al Societăţii Ornitologice Române.

Fotografia de natură a luat un avânt foarte mare şi la noi în ţară în ultimii ani, fiind un hobby din ce în ce mai răspândit. Păsările se numără printre subiecţii cei mai apreciaţi, fiind mai uşor de imortalizat decât alte vieţuitoare. S-au creat comunităţi şi grupuri dedicate, în cadrul cărora se face schimb de informaţii legate de speciile şi locurile unde acestea pot fi fotografiate. Această situaţie este firească, iar fotografii de natură pot fi de real folos în eforturile de conservare a păsărilor. Prin cadrele surprinse pot ajuta atât la o mai bună conştientizare a biodiversităţii, cât şi la harta distribuţiei diferitelor specii. Problemele încep însă când lipseşte o minimă deontologie şi educaţie pentru natură.

Atunci când fotograful se apropie prea tare de păsări, atunci când este fotografiată activitatea păsărilor în preajma cuiburilor (practică frecventă în rândul fotografilor cu minimă preocupare pentru bunăstarea păsărilor), când se zăboveşte prea mult în încercarea de a face fotografii cât mai reuşite, când se revine în acelaşi loc în mod repetat, deranjul cauzat este foarte mare. Cu atât mai mare, cu cât numărul persoanelor care fac acest lucru este de ordinul zecilor sau sutelor. Iar dacă aceste acţiuni se desfăşoară în timpul perioadei de cuibărit, cum este cazul şi acum, păsările fie vor părăsi un loc bun de cuibărit, fie vor părăsi cuibul, cu tot cu ponta depusă!

Din păcate publicul larg demonstrează că îi lipseşte educaţia pentru natură.

Informaţiile legate de deranjarea păsărilor şi a altor vieţuitoare în perioada în care cuibăresc sau au pui ar trebui să fie binecunoscute celor care merg în mijlocul naturii. Dar lucrurile din teren arată că oamenii nu sunt conştienţi de efectele acţiunilor lor. Mulţi dintre ei nu respectă îndemnurile în această direcţie semnalizate prin indicatoare şi panouri. Acest lucru se întâmplă şi pentru că autorităţile nu reacţionează prompt şi consecvent când este vorba despre încălcări ale legilor sau regulamentelor locale. Din păcate, în România problemele de mediu sunt considerate şi acum probleme secundare, deseori aruncate în derizoriu de către persoane cu influenţă, care influenţează astfel şi percepţia publicului despre subiect.

Astfel de situaţii se întâmplă din ce în ce mai frecvent, odată cu creşterea numărului de fotografi de natură şi de oameni care ies în natură, fie pe cont propriu, fie în tururi organizate. Un impuls puternic este dat de reţelele de socializare, care prezintă informaţii precise despre localizarea speciilor, dublate de fotografii seducătoare. Iar goana după fotografia perfectă, cu subiectul fotografiat cât mai de aproape, întrece adeseori limitele legii sau ale decenţei. Sunt virale imaginile şi filmările din Delta Dunării cu bărci cu turişti care intră cu viteză în stolurile de pelicani care se hrănesc sau chiar în coloniile de cuibărire, strict protejate. Regăsim şi aici aceeaşi combinaţie: goana după senzaţional, lipsa de educaţie şi deontologie, precum şi reacţia insuficientă a autorităţilor.

Societatea Ornitologică Română (SOR) este cea mai importantă organizaţie independentă de conservare a păsărilor din România. Un ONG premiat, SOR lucrează pentru a proteja păsările sălbatice şi habitatele lor în România de peste 30 de ani.

Misiunea noastră este să ne asigurăm că populaţiile noastre unice de păsări sunt protejate, iar locurile naturale minunate ale României nu sunt exploatate şi distruse de evoluţiile dăunătoare. Dorim să îi inspirăm pe oameni să contribuie la protejarea păsărilor şi a habitatelor din România şi, cu ajutorul lor, să ne asigurăm că şi generaţiile noastre viitoare se vor bucura de acestea.

Comunicat de presă

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.