Cripta familiei Bethlen de la Chiraleş a fost igienizată [AUDIO/FOTO]

Cripta este un monument unic dar nevalorificat. Fără pereche în Europa la vremea ei, era formată dintr-un tunel săpat în stâncă. ”Peștera”, așa cum îi spuneau cei din zonă, înainte de curățenie arăta deplorabil, nu doar din cauza vegetației care a acaparat-o, dar mai ales din cauza celor ce o foloseau pe post de WC public.

Articol editat de cristina.rusu, 25 mai 2021, 14:42 / actualizat: 30 mai 2021, 11:02

La acțiunea de igienizare inițiată de Ion Lucian Petraș – fondatorul Asociației pentru Patrimoniul Transilvan Bistrița – au participat mai mulți voluntari.

Cu detalii, Szilágyi Szabolcs:

Contele Lajos Bethlen (1782–1867) a preluat posesia din Chiraleş de la unchiul său, contele Gergely Bethlen, în anul 1803, şi în anii următori a iniţiat construirea unui castel pe dealul din apropierea satului.

Casele săseşti aflate pe deal au fost mutate pe strada principală a satului. Cu această ocazie contele a contribuit şi la modernizarea condiţiior de locuit a comunităţii româneşti din sat. Contele Lajos Bethlen s-a căsătorit cu contesa Kata Bethlen în anul 1804, după acest eveniment demarând lucrările de construire ale castelului din Chiraleş. Contele a fost aşa de pasionat de arhitectură şi de peisagistică încât şi-a cheltuit majoritatea averii sale pe amenajarea castelului şi a parcului înconjurător.

Castelul clasicizant şi parcul au format un ansamblu admirat de contemporani, fiind unul dintre cele mai elegante castele ale primei jumătăţi a secolului al XIX-lea în Transilvania.

Conform autobiografiei scrisă de contele Bethlen, castelul a fost construit în 9 luni, prin efortul a 90 de oameni, cheltuielile construirii depăşind suma de 100 de mii de forinţi.

Bibliografia de specialitate datează castelul în 1808, dar e important de ştiut că în 1809 contele a participat la insurecţia nobiliară împotriva oastelor lui Napoleon, şi s-a întors pe moşia lui din Chiraleş numai în 1810, construcţia rezidenţei fiind terminată probabil numai după revenirea proprietarului. E posibil ca acest castel să fi fost proiectat de arhitectul László Ugrai, balustrada de pe faţadă fiind asemănătoare cu cea de la biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu-Mureş.

În autobiografia sa, contele Bethlen relatează că cripta lui a fost amenajată în interiorul unui tunel săpat în stânca care delimita parcul, iar vis-a-vis de intrarea în criptă a înălţat grupul statuar a moirelor, opera lui Josef Schmelzer. Lucrările la această „peşteră artificială” au continuat timp de doi ani şi jumătate. Inscripţia deasupra intrării în criptă datează ansamblul în anul 1818.

În 1825–26 contele Bethlen a fost încarcerat la Munkács (Munkacevo, Ucraina) pentru participarea sa într-un duel. După eliberare s-a întors la Chiraleş şi a continuat înfrumuseţarea domeniului său. La data de 15 octombrie 1848 românii răsculaţi din zonă au devastat castelul, şi au sechestrat contele. Bătrânul Lajos Bethlen s-a întors pe domeniul din Chiraleş numai în anii 1850, şi a încercat reamenajarea castelului pustiit. A murit în 1867, şi a fost înmormântat lângă soţia sa, în cripta din peştera visată de el.

După 1900 nimeni n-a mai locuit în castelul din Chiraleş, care în 1907 era deja pe jumătate pustiit. Castelul a fost demolat în totalitate după 1945, iar astăzi nici urmele ruinelor sale nu se mai pot găsi. Numai cripta săpată în stânca de gresie şi intrarea „casei” pentru eremit au supravieţuit demolării sistematice.

Conform Enciclopediei virtuale, interiorul criptei era împărţită în două compartimente scunde, în care erau săpate cele două gropi pentru sicriile defuncţilor. Aici a fost înmormântată contesa Klára Bethlen în anul 1839, iar soţul ei, Lajos Bethlen a urmat-o în 1867.

Mormintele lor au fost jefuite în timpul primului război mondial, când au fost luate şi epitafurile lor din marmură.

Vis-a-vis de intarea criptei se află o nişă semicirculară, în care era dispus iniţial grupul statuar al moirelor, executat de sculptorul Josef Schmelzer. Figurile celor trei personaje mitologice erau supradimensionate, una dintre ele ţinea în mână o furcă de tors, cel din mijloc torcea firul vieţii, iar al treilea era reprezentat cu o foarfecă. Grupul statuar mitologic era admirat de contemporanii săi, dar din păcate au dispărut fără urmă.

După spaţiul rotund al intrării în criptă, peştera continuă cu o ieşire aflată deasupra sa cu câţiva metri, scobită în peretele de stâncă. Pe partea superioară a nişei, care înconjoară ieşirea peşterii, sunt sculptate trei inscripţii a unor versuri despre fenomenul trecerii în nefiinţă.

Ansamblul criptei are o importantă valoare istorico-culturală datorită faptului că numeroşi vizitatori ai castelului şi parcului şi-au eternizat numele pe peretele stâncii, gravate în cadre de diferite dimensiuni şi forme.

Multe personaje importante ale culturii epocii reformei şi membrii familiilor aristocrate din Transilvania au marcat în acest fel vizita lor la Chiraleş.

Dintre aceste nume putem aminti pe guvernatorul Transilvaniei, Johannes Kornis (G. Johannes Kornys Gubern. Transil.), episcopul Lajos Haynald (Ludovicus Haynald Episc. Trans. 1860.) sau pe contele Miklós Jósika (el a vizitat ansamblul în 1810).

Scurta poezie care comemorează viaţa lui Ferenc Deák, marele om politic al vremii, este cea mai importantă inscripţie de acest gen. Inscripţia „Láng-elméjének/ gyöngy volt gondolata,// Kristály-jellemének/ vas a foglalatja.// Meghalt 1876 január 29./ Budapesten” este dispusă la dreapta de la intrarea peşterii.

O altă inscripţie importantă se referea la ctitorul ansamblului, contele Lajos Bethlen: „Illeté lelkét a természet s lángereje teremté/ A hajdan sivatag Cserhalmot édeni kertté./ Gr. Bethlen Lajos megh. 1867 márcz. 15”.

„Bârlogul” eremitului se află lângă intarea în peştera mai sus descrisă, şi a fost admirat de contemporani datorită invenţiei lui Péter Bodor. Bodor a proiectat mecanismul „eremitului” în aşa fel, încât figura acestuia a început să se mişte la deschiderea uşii ca să-l sperie pe vizitatori. Această ciudăţenie a fost concepută în anul 1824, conform inscripţiei deasupra intrării: „Deus felicitas, homo miseria 1824”.

Ansamblul castelului şi a parcului a fost unul dintre cele mai însemnate reşedinţe nobiliare de la începutul secolului al XIX-lea în Transilvania.

Castelul neoclasicist avea o valoare arhitecturală importantă, iar cripta constituie o construcţie unică în genul lui. Peretele stâncii a conservat până astăzi semnăturiile vizitatorilor importanţi de odinioară, aceaste dând şi importanta sa valoare istorico-culturală. În viitor ar fi de indicat protejarea peşterii, şi punerea în valoare a potenţialului său turistic.

Ion Lucian Petraș – fondatorul Asociației pentru Patrimoniul Transilvan Bistrița:

Szilágyi Szabolcs

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.