Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: „Theodora Tenpenny și tabloul pierdut”, de Laura Marx Fitzgerald [AUDIO]

Sesam deschide cartea: „Theodora Tenpenny și tabloul pierdut”, de Laura Marx Fitzgerald [AUDIO]

„Theodora Tenpenny și tabloul pierdut”, de Laura Marx Fitzgerald, e un roman captivant, construit cu măiestrie în jurul unei picturi ce ascunde o altă pictură, care la rândul ei ascunde două povești emoționante, una desprinsă din epoca Renașterii, cealaltă din întunecata istorie a războiului și a Holocaustului. E un roman cu o structură de tip puzzle, care se compune din fragmente de povești, din imagini din trecut, din simboluri iconografice, din memorii și mărturii, din secrete și posibilități. Și, mai ales, este o poveste despre curaj, perseverență, intuiție, responsabilitate, compasiune și devotament.

Articol editat de cristina.rusu, 16 aprilie 2021, 00:03

Theodora Tenpenny primește de la bunicul său, înainte ca acesta să moară, misiunea de a căuta, sub „oul” din atelierul său, o scrisoare și o comoară. Bunicul fusese pictor și lucrase ca paznic la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, în secțiunea picturii europene. Theodora ducea un trai modest alături de mama și bunicul său. Se hrăneau cu ouă de la găinile pe care le creșteau și cu legume din propria grădină. Bunicul era singurul care aducea bani în casă, adunându‑i sârguincios într-un borcan mare, pe care-l păstra printre cutii de vopsea și sticle de diluant. Din nefericire, conținutul borcanului se împuținase.

Dar centrul de interes din atelierul bunicului era un tablou: o pictură abstractă care reprezenta un ou. Pe polița de marmură din dreptul tabloului se afla un mic bol de ceramică, din care niciodată nu lipsea un ou de găină adevărat. Bunicul și Theodora aveau un ritual: în fiecare zi, când adunau ouăle de la găini, alegeau oul cel mai alb, cel mai pur și îl așezau în bolul de pe poliță, ca o replică a oului din tablou. După moartea bunicului, Theodora continuă să așeze oul la locul de onoare. Însă rugămintea acestuia de a căuta „sub ou” nu e atât de ușor de îndeplinit: neștiind dacă se referea la oul pictat sau la oul adevărat, Theodora cercetează atât tabloul, cât și polița. Întâmplarea face ca o sticluță cu dizolvant să se răstoarne peste tablou, îndepărtând vopseaua și permițându-i Theodorei să descopere, într‑adevăr, ceva „sub ou”: o pictură clasică, probabil operă a unui pictor din Renașterea italiană, reprezentând‑o pe Madona cu Pruncul. Privind cu atenție tabloul, așa cum o învățase bunicul, Theodora descoperă câteva elemente care nu sunt specifice tiparelor de stil în care se încadrează, de la un pictor la altul, această scenă religioasă.

O mulțime de întrebări iau naștere în mintea Theodorei: Cine este și în ce epocă a trăit autorul tabloului? Să fie un discipol al unui maestru al picturii, ori un pictor mai aproape de zilele noastre, care a executat o reproducere, adăugându‑i totuși o tușă personală? Ce semnifică textul în latină înscris pe tablou? Cât de valoros e tabloul? Ar putea să fie el însuși comoara pe care o lăsase bunicul? De ce a pictat bunicul peste tablou? De ce dizolvantul nu a șters și pictura de dedesubt? Este posibil ca tabloul să fi fost furat? Ce rol a avut bunicul în această poveste? Cu aceste întrebări, Theodora pornește într-o pasionantă călătorie pe urmele originii tabloului, călătorie ce o poartă în trecutul familial și istoric, la bibliotecă, la muzeu, la biserică, la casa de licitații, la Arhivele Naționale, la Centrul pentru Istorie Evreiască.

De la un indiciu la altul, la baza istoriei tabloului, sub perfecțiunea tăcută a oului, simbol al nașterii și al renașterii, Theodora va descoperi o poveste despre bunicul său care valorează ea însăși cât o comoară.

Întreaga poveste a tabloului o puteți descoperi împrumutând cartea de la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj. Un motiv în plus pentru a o citi este acela că a fost aleasă drept „Cartea anului” la una din edițiile anterioare ale Concursului de lectură „Bătălia Cărților”, la care vă invităm să participați!