Incluziv: Ce se află în spatele ochilor? [AUDIO/FOTO]
Roxana Cziker: Vorbim de una din funcţiile pe care o folosim în viaţa de zi cu zi, în aproximativ 60-80% din activităţile pe care le desfăşurăm. O persoană cu dificultăţi în procesarea vizuală nu trebuie să aibă neapărat o deficienţă de vedere de natură oftalmologică: problema apare la nivelul căilor de transmitere. Aşa cum ştim, ochiul e legat de diferite centre din creier care transmit informaţia vizuală; o prelucrează în lobul occipital, dar pentru a integra informaţia – culoare, formă, direcţie – procesarea are loc în diferite zone ale creierului. Uneori disfuncţiile de acest gen apar în cazuri de tulburări neurologice ori leziuni cerebrale; alteori însă disfuncţia nu se vede pe niciunul din aparatele existente în ziua de astăzi, dar funcţional se poate detecta printr-o serie de instrumente standardizate ori prin observaţie directă. Observăm cum reacţionează copilul la culori, la obiecte în mişcare, observăm distanţa la care percepe lucrurile. Un exemplu de dificultate a procesării vizuale: suntem obişnuiţi acum cu magazinele mari, care au în interiorul lor scări rulante. Pentru o persoană care are aceste dificultăţi de procesare a informaţiilor vizuale, de a identifica obiectele în adâncime, scările rulante sunt dificil de perceput. Dacă un copil trebuie să traseze diagonale ori diametrul în cadrul cercului, această sarcină îi va pune probleme, pentru că nu poate să identifice elementele separate, să le combine într-o formă complexă şi să vadă întregul. În aceste cazuri nu vorbim de un diagnostic urmat de un tratament, ci persoana abordează situaţia dintr-o altă perspectivă, astfel încât să poată să rezolve sarcina educaţională sau activitatea zilnică pe care o are de îndeplinit.
Un copil, absolut obişnuit din punct de vedere fizic, vede lumea din jurul său cu capul în jos. Altul cade des când coboară de pe trotuar, spre exasperarea părinţilor. Un al treilea are un inamic nr. 1 la şcoală: literele, care se încăpăţânează să fie tot o apă şi un pământ pentru el. Ce se află în spatele ochilor lor? Am aflat mai multe de la Roxana Cziker, specialist în deficienţele privind procesarea informaţiei vizuale:
Roxana Cziker: Vorbim de una din funcţiile pe care o folosim în viaţa de zi cu zi, în aproximativ 60-80% din activităţile pe care le desfăşurăm. O persoană cu dificultăţi în procesarea vizuală nu trebuie să aibă neapărat o deficienţă de vedere de natură oftalmologică: problema apare la nivelul căilor de transmitere. Aşa cum ştim, ochiul e legat de diferite centre din creier care transmit informaţia vizuală; o prelucrează în lobul occipital, dar pentru a integra informaţia – culoare, formă, direcţie – procesarea are loc în diferite zone ale creierului. Uneori disfuncţiile de acest gen apar în cazuri de tulburări neurologice ori leziuni cerebrale; alteori însă disfuncţia nu se vede pe niciunul din aparatele existente în ziua de astăzi, dar funcţional se poate detecta printr-o serie de instrumente standardizate ori prin observaţie directă. Observăm cum reacţionează copilul la culori, la obiecte în mişcare, observăm distanţa la care percepe lucrurile. Un exemplu de dificultate a procesării vizuale: suntem obişnuiţi acum cu magazinele mari, care au în interiorul lor scări rulante. Pentru o persoană care are aceste dificultăţi de procesare a informaţiilor vizuale, de a identifica obiectele în adâncime, scările rulante sunt dificil de perceput. Dacă un copil trebuie să traseze diagonale ori diametrul în cadrul cercului, această sarcină îi va pune probleme, pentru că nu poate să identifice elementele separate, să le combine într-o formă complexă şi să vadă întregul. În aceste cazuri nu vorbim de un diagnostic urmat de un tratament, ci persoana abordează situaţia dintr-o altă perspectivă, astfel încât să poată să rezolve sarcina educaţională sau activitatea zilnică pe care o are de îndeplinit.
Andrea Nagy: Domeniul este totuşi destul de larg. Pare-mi-se că includem aici cazuri precum cel al unui elev al Liceului pentru Deficienţi de Vedere de care îmi amintesc, despre care se spunea că vede lumea din jurul lui cu capul în jos. Dar tot aici includem şi dificultăţi educaţionale precum dislexia. Apropo de asta: există copii nevăzători – aşadar cititori ai alfabetului Braille – afectaţi de dislexie. Cum se poate, când în cazul lor nu putem vorbi de procesare vizuală?
Roxana Cziker: Nu cunosc exact care sunt mecanismele de procesare a informaţiei tactil-chinestezice, există însă o serie de cercetări care subliniază faptul că o parte din informaţiile procesate de către persoanele nevăzătoare merg în lobul occipital, ca şi cum ar fi interpretate ca imagini vizuale. Pe de altă parte, alfabetul Braille este mult mai abstract decât cel obişnuit; capacitatea de diferenţiere între două litere din alfabetul Braille este foarte dificil de detectat pe o zonă de percepţie tactilă a degetului, o zonă mult mai mică decât capacitatea de percepţie la nivelul globului ocular. Una dintre cauze ar putea fi şi aceasta.
Perceptia vizuala_Roxna Cziker01
Andrea Nagy: Care sunt semnele care le indică părinţilor o problemă de procesare vizuală şi ce au de făcut când le observă?
Roxana Cziker: Cel mai comun semn pe care l-am întâlnit este dificultatea de orientare în spaţiu, care nu este cauzată de faptul că nu vede copilul ce e în jur. Pe urmă dificultatea de recunoaştere a feţelor umane: nu-şi recunoaşte membrii familiei sau colegii. Se loveşte de obiecte din casă sau nu reuşeşte să vadă diferenţa între trotuar şi şosea. Prima etapă este de screening. Am creat un screening ce cuprinde 5 pachete de câte 10 întrebări simple, la care părinţii pot să răspundă. Screeningul este disponibil gratuit pe pagina: https://ro.vision2brain.com/screening
Este important să se menţioneze vârsta copilului, ca să ştim care e nivelul său de dezvoltare. Momentan lucrăm la elaborarea unor cărţi cu imagini pentru copii, care au în spate acest concept de procesare a informaţiei vizuale. Costurile de editare şi de publicare sunt însă destul de ridicate, vor apărea aşadar într-o formă electronică, accesibilă publicului larg.
Roxana Cziker_Imagine cu jocuri02
Andrea Nagy: Cum aţi ajuns la acest domeniu de cercetare?
Roxana Cziker: Pe la 4-6 ani, una din curiozităţile mele era să descopăr ce se află în spatele ochilor păpuşilor mele; pentru că mă interesa de unde vine vederea, ce se află în spatele ochilor acelora strălucitori şi misterioşi. La facultate am ales mai întâi mecanica fină: mă interesau instrumentele optice, iar la acel moment – în anii ’80 – facultăţile de psihopedagogie erau închise. S-au deschis în 1990, iar atunci am ştiut ce doresc să fac: să fac psihopedagogie specială sau psihologie. Am auzit despre acest domeniu pentru prima oară în Olanda, în 1998.
Andrea Nagy: Cât de importante sunt soluţiile digitale în practică în acest domeniu?
Roxana Cziker: Există o serie de întrebăriîn acest sens. La nivelul Uniunii Europene sunt baze de date cu sute de soluţii, care sunt foarte bune în stadiul de testare. Problema care se pune este: cum pot fi acestea implementate în cadrul diferitelor ţări din punctul de vedere al costurilor? Pe urmă, cât de pregătite sunt persoanele pentru a utiliza astfel de tehnologii de acces? Pentru că sunt multe teorii legate de nivelul de acceptare. În plus, dacă mergem dincolo de asta, apare problema protecţiei datelor personale. De aceea sunt programe şi proiecte mari la nivelul Uniunii Europene pentru a răspunde acestor întrebări.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Incluziv: Ce se află în spatele ochilor? [AUDIO/FOTO]](https://www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2021/02/Roxana-Czikerö_Photo-papusa-creata-de-mine03.jpg "Incluziv: Ce se află în spatele ochilor? [AUDIO/FOTO]")
