Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: „Pax”, de Sara Pennypacker [AUDIO]

Sesam deschide cartea: „Pax”, de Sara Pennypacker [AUDIO]

Și dacă tot l-am amintit pe Micul Prinț și pe prietena sa cu blană roșcată, care nu prea seamănă cu vulpea cea șireată din fabule sau din poveștile populare, fiind o bună cunoscătoare a limbajului prieteniei și fidelității, vă recomand o carte în care ne întâlnim din nou cu ea, de data aceasta sub identitatea unui vulpoi domesticit pe nume Pax.

Articol editat de cristina.rusu, 5 februarie 2021, 06:00 / actualizat: 5 februarie 2021, 7:33

Romanul „Pax” a fost scris de autoarea americană Sara Pennypacker din admirație pentru vulpile roșii, ceea ce a determinat‑o să se documenteze foarte bine în privința comportamentului acestora, apelând inclusiv la un expert zoolog, astfel încât fiecare gest al vulpilor înfățișate în carte să reflecte natura lor uimitoare, dar adevărată. Dincolo de firul aventurii, veți descoperi în „Pax” o întreagă lume de simboluri, mirosuri, gusturi și sentimente, o lume văzută deopotrivă prin ochii unui copil și ai unui vulpoi, confruntați cu realitatea crudă a războiului.

Peter e un băiat de doisprezece ani care trăiește împreună cu tatăl său. Și-a pierdut mama pe când avea numai șapte ani, și tot atunci s-a întâmplat ceva care avea să-i facă viața mai frumoasă și mai plină de sens: a găsit într-o vizuină un pui de vulpe rămas singur, pe care l-a salvat, luându-l acasă. Era atât de mic încât i-a încăput în buzunarul hanoracului. Puiul a căpătat foarte curând încredere în băiețel, a început să-l iubească și, crescând, a ajuns să simtă un soi de responsabilitate pentru acea ființă deosebită de el, dar în esență atât de apropiată și asemănătoare. Pax și Peter erau de nedespărțit. Se înțelegeau unul pe altul într-un fel greu de descris. Pax simțea tristețea lui Peter de fiecare dată când băiatului i se făcea dor de mama lui, iar Peter simțea, la rândul său, dorul de libertate al vulpoiului, atunci când alerga cu privirea ațintită înspre păsările care se ridicau în înaltul cerului. Și viața ar fi putut continua în acest fel dacă nu ar fi izbucnit războiul.

Tatăl lui Peter se înrolează de bunăvoie, urmând să lase băiatul în grija bunicului. Soarta lui Pax e hotărâtă: nici nu încape vorbă ca vulpoiul să fie dus în casa bunicului, așa că Peter e nevoit să-și ia rămas-bun de la el. Îl lasă la marginea pădurii, la capătul drumului care duce spre ruinele unei fabrici, cu gândul că acolo va fi în siguranță. În următoarele zile, însă, regretul de a-l fi părăsit și sentimentul de vinovăție îl copleșesc. Hotărăște să se întoarcă la el, asta însemnând să străbată singur un drum lung de aproape trei sute de mile. Epuizat, Peter își fracturează piciorul și înnoptează în șura unei case, locuită de o femeie retrasă și înțeleaptă pe nume Vola. Din fericire, femeia fusese sanitar în armată și reușește să-l pună pe picioare în două săptămâni.

În acest timp, Pax explorează pădurea, ajunge pe teritoriul unor vulpi și recuperează treptat modul de viață caracteristic speciei sale. Indiciile războiului se găsesc la tot pasul, iar vulpoiul, cu numele său sugestiv, însemnând „pace”, se îngrijorează pentru băiatul său și pornește să-l caute. Deși vulpile îl avertizează asupra caracterului prefăcut și nepăsător al oamenilor, ba chiar nemilos, Pax e convins că băiatul său e un om bun și sincer. Cum putea să fie altfel, cu râsul său din inimă, cu dărnicia lui, cu mâinile lui cu miros de ciocolată, mângâindu-i blana, cu felul lui de a-l proteja? Înainte de a-și continua drumul spre Pax, Peter se descoperă pe sine și își măsoară întreaga iubire pentru vulpoi, în lumina unei convingeri împărtășite de Vola: în lume se află o mulțime de lucruri strâns și armonios legate între ele, chiar dacă rațiunea nu le vede întotdeauna.

Această carte minunat scrisă vă așteaptă în rafturile Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj, atât la Sediul central, cât și la filialele de cartier.