Personalitatea zilei: Mihai Eminescu

Mari prefaceri au avut loc în societatea românească în perioada în care a copilărit Mihai Eminescu. Revoluţia de la 1848 a rezolvat – şi nu prea – anumite probleme, învăţământul naţional începea să prindă contur, iar pe rafturile librăriilor se regăseau mai des cărţile scriitorilor autohtoni, deşi şcoliţi la Paris. O parte din problemă era tocmai Parisul: influenţa sa asupra mentalităţilor era atât de mare încât ajungea să înlocuiască valorile tradiţionale. A recunoscut asta şi Titu Maiorescu, în condamnarea formelor fără fond, dar a recunoscut-o, într-o manieră poetică plină de ironie, şi Mihai Eminescu.

Articol editat de cristina.rusu, 15 ianuarie 2021, 06:00 / actualizat: 15 ianuarie 2021, 7:09

„Ai noștri tineri la Paris învață

La gât cravatei cum se leagă nodul,

Ș-apoi ne vin de fericesc norodul

Cu chipul lor isteț de oaie creață.

La ei își cască ochii săi nerodul,

Că-i vede-n birje răsucind mustață,

Ducând în dinți țigara lungăreață…

Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.”

Eminescu a fost elev al lui Aron Pumnul, în onoarea căruia a scris o elegie la vârsta de 16 ani. Şi-a început cariera ca revizor şcolar, dar a ajuns în curând una dintre figurile centrale ale cenaclului literar Junimea. Ca jurnalist şi-a folosit condeiul expert de partea conservatorilor, în timp ce ca poet se înscrie în romantismul târziu, cu melancolii faţă de peisajele, epocile şi oamenii dinaintea vremii sale:

„Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,

Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine

Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri,

Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,

Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,

Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări.”

A fost diagnosticat cu alienare mintală şi internat în sanatoriu în 1883. Se spune că atunci când Titu Maiorescu i-a prezentat Poesii, singurul volum antum de versuri al lui Eminescu, acesta din urmă era atât de îndepărtat încât nu a putut să reacţioneze. Despre moartea sa, survenită în 1889, a scris George Călinescu în Istoria sa a Literaturii Române, cu aceste cuvinte:

„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.