Sesam deschide cartea: Copacul dorințelor, de Katherine Applegate [AUDIO]

Dacă vă numărați printre iubitorii acestui bătrân locuitor și, totodată, stâlp al planetei, veți citi bucuroși cartea „Copacul dorințelor”, scrisă de autoarea americană Katherine Applegate. E o carte scrisă cu sensibilitate, care ne îndeamnă să reflectăm profund la legătura noastră cu natura, dar și la acceptare și prietenie.

Articol editat de cristina.rusu, 4 decembrie 2020, 06:00 / actualizat: 4 decembrie 2020, 7:50

Dacă arborele ar avea suflet omenesc, oare cum ar fi el? Dacă ne uităm la rădăcinile lui și la vitalitatea pe care o susține, vedem o ființă de nădejde. În plus, una puternică, tăcută și înțeleaptă. Dar despre asta, cel mai bine știe să vorbească Roșu, un falnic stejar din America de Nord. Să vorbească? Desigur! În lunga lor viață, copacii văd și aud o mulțime de lucruri și se pricep de minune să spună povești.

La cele 216 inele ale sale, Roșu a văzut de toate. Lucruri bune și lucruri mai puțin bune. A văzut soarele strălucind, copii jucându-se și familii râzând. Și a văzut și cum e să fii fulgerat, bătut de vânt, scrijelit sau năpădit de insecte. Datorită scorburilor sale generoase, a devenit cămin pentru tot felul de vietăți, de la pui de bufniță la sconcși și ratoni. O are ca prietenă și pe cioara Bongo, așa că nu se simte niciodată singur. Cu oamenii, însă, e mai greu. Deși pare de necrezut, așa nemișcat cum e, nu e ușor pentru un copac ca Roșu să rămână indiferent la trăirile și faptele oamenilor. Mai ales că în fiecare an, de 1 mai, în cartierul său se sărbătorește Ziua Dorinței, o zi cu totul specială în care oamenii vin, cu mic, cu mare, să lege de crengile stejarului bucăți de hârtie și fășii de pânză pe care-și scriu dorințele. Așa se face că Roșu a devenit nici mai mult, nici mai puțin decât „copacul dorințelor”. Oare putea el, un simplu copac, să ajute la îndeplinirea lor?

Într-o zi, în cartier vin noi locatari: o familie musulmană cu un copil, o fetiță pe nume Samar. Se instalează în căsuța albastră de alături, la câțiva pași de căsuța verde rezervată altor locatari. De mai bine de un secol, Roșu văzuse oameni de toate naționalitățile perindându-se prin cartier și închiriind aceste căsuțe. Îi erau dragi. Făceau parte din povestea lui. Le dăruia aceeași porție de umbră; și de înțelegere. Din păcate, unii vecini nu vedeau lucrurile la fel ca Roșu. Se izbeau de diferențe ca de niște obstacole. Îi respingeau pe nou-veniți prin simplul fapt că vorbeau o altă limbă sau puneau pe masă alte mâncăruri. Așa se întâmplă și cu familia lui Samar. Fetița se refugiază la umbra primitoare a lui Roșu, se împrietenește cu animalele din scorburile lui și îi încredințează dorința sa de a avea un prieten. Atunci când cineva fără suflet scrijelește în scoarța stejarului un cuvânt de amenințare la adresa familiei lui Samar, Roșu ia o hotărâre neașteptată: să încerce, prin propriile puteri, să îndeplinească dorința lui Samar. Și astfel, să facă un gest mare în scurtul răstimp de viață cât i-a mai rămas. Fiindcă Roșu e, la rândul său, ținta unei amenințări: aceea de a fi tăiat. Trebuie să o ajute pe Samar și să salveze partea bună din fiecare om, chiar dacă asta ar însemna să facă ceea ce niciun copac nu a făcut vreodată: să vorbească.

„Copacul dorințelor” vă așteaptă la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj să-i ascultați povestea!

Diana Pop, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.