Pe lângă oamenii omenoşi şi primitori întâlniţi în acest sat, am descoperit şi herghelia care se află la capătul satului. Am întâlnit aici o familie frumoasă, pe bună dreptate numită Robinsonii moderni ai Ardealului: familia Bethlendi – tata, mama şi cei doi copii, Emma şi Gabor – ei sunt cei care se ocupă de cei 58 de cai şi 9 câini, salvaţi de pe câmpurile şi dealurile din împrejurimi. Olga, Roua, Prinţ şi Pestriţ sunt doar câţiva din caii pe care puteţi să-i vedeţi aici. Povestea locului am aflat-o István şi Beáta Bethlendi:
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
7 august 2020, 06:00 / actualizat: 7 august 2020, 8:00
La doar 10 km de oraşul Huedin, pe drumul care duce spre staţiunea turistică Beliş-Fântânele, puteţi descoperi satul Călata, un sat mic, înconjurat de dealuri, traversat de râul cu acelaşi nume, care este un curs de apă afluent al Crişului Repede. Acesta dă numele regiunii etnografice Călata. Prima atestare documentară a satului Călata datează din anul 1213.
Pe lângă oamenii omenoşi şi primitori întâlniţi în acest sat, am descoperit şi herghelia care se află la capătul satului. Am întâlnit aici o familie frumoasă, pe bună dreptate numită Robinsonii moderni ai Ardealului: familia Bethlendi – tata, mama şi cei doi copii, Emma şi Gabor – ei sunt cei care se ocupă de cei 58 de cai şi 9 câini, salvaţi de pe câmpurile şi dealurile din împrejurimi. Olga, Roua, Prinţ şi Pestriţ sunt doar câţiva din caii pe care puteţi să-i vedeţi aici. Povestea locului am aflat-o István şi Beáta Bethlendi:
István Bethlendi: Eu personal am cumpărat o iapă cu doi mânji acum 15 ani. Un an de zile i-am ţinut la o bază de călărie, dar într-una din zile oamenii de acolo au zis că nu mai au loc suficient pentru caii noştri. Ştiam că la Călata este un loc liber unde aş putea să ţin caii şi i-am mutat. În acelaşi an, o cunoştinţă cu care ieşeam la echitaţie mi-a spus că dacă am mutat caii, atunci nu mai putem ieşi împreună… și … şi-a luat şi ea un cal pe care l-a adus aici.
Această prezentare necesită JavaScript.
Aţi cumpărat caii pentru agrement?
István Bethlendi: Da! Pentru distracţia noastră. Apoi am început să primim şi de la alte persoane cai în pensiune şi pas cu pas s-a clădit ceea ce facem în ziua de azi. La ora actuală avem în total 58 de cai de care avem grijă. Cred că oamenii sunt mulţumiţi, pentru că tot mai mulţi doresc să-şi aducă caii în această ambianţă. Nu e foarte răspândit la noi în ţară acest sistem, să ţii caii în libertate tot anul.
Temperaturile scăzute ale iernii nu-i afectează?
István Bethlendi: Avem temperaturi de -25 de grade, 2-3 zile pe an. În rest, temperaturile iarna sunt în jur de -10 grade.
De unde pasiunea pentru a creşte cai şi a te ocupa de aceste animale?
Beáta Bethlendi: Eu îndrăgesc câinii. Întotdeauna am avut câini… am salvat câini, dar visul meu era să călăresc. Nu am avut bani să merg undeva şi să pot face acest lucru. Așa că am început să lucrez într-un centru de echitaţie, unde am învăţat foarte mult. Am stat acolo un an, am avut grijă de cai şi am reuşit să şi călăresc din când în când.
Cum se leagă prietenia între cal şi călăreţ?
Beáta Bethlendi: Trebuie să existe respectul faţă de animal. Cât despre cal, acesta te respectă, dar nu te va iubi niciodată. Ca să te ocupi de cai este nevoie de o trăsătură pe care nu o prea avem… noi oamenii , aceea de a fi umil. Şi atunci poţi fi foarte flexibil după un timp.
Rodica Tulbure și Beata Bethlendi
Dacă oamenii vin la herghelie la Călata, ce pot să facă?
István Bethlendi: În primul rând facem inițiere aici. Îi arătăm omului ce are de făcut, ca să prindă gustul călăritului. Îl învăţăm să-şi găsească echilibrul pe cal, cum să pună o şa, minimul necesar ca să te poţi mişca cu calul. Călăritul în sine este o artă care s-a construit în mii de ani, e nevoie de o şcoală întreagă până să înveţi.
Organizaţi şi tabere pentru a deschide pofta de călărit.
István Bethlendi: Avem o tabără pentru cei care vor să înveţe să încalece, să se plimbe cu calul în natură, să doarmă în cort, să mănânce din ceaun, să se simtă în largul lor în natură. Nu este neapărat o tabără de echitaţie, îi învăţăm doar elementele de bază. Tabăra se organizează într-o poiană, din apropierea satului, doritorii se pot apropia cu mașinile cam la 1 km de poiană. De obicei lumea soseşte duminica cu maşina personală, instalează cortul, iar luni dimineaţa se urcă în maşini şi vin la herghelie de la Călata. Aici le arătăm cum să încalece, să meargă câteva minute cu calul în manej, apoi ne deplasăm cu caii la locul de campare. Avem de mers cam 2 ore călare din Călata până în poiana respectivă, cunoscută sub numele de Poiana între boci. Când ajungem în poiană amenajăm gardul electric şi pentru cai. În fiecare zi toată lumea încalecă şi pornim la o plimbare de 3-4 ore prin pădure, pe dealurile din jurul locului de campare, iar după-amiaza ne întoarcem, la locul de campare, aici ne aşteaptă un ceaun cu mâncare gătită. După ce mâncăm, un prieten ţine un curs de tehnici de supravieţuire în natură. Am organizat această tabără pentru cei care au foarte puţină experienţă în a călări. Pentru cei care ştiu călări şi doresc să stea multe ore pe cai, organizăm drumeţii de 5-7 ore pe zi, dar cu cazare la pensiune.
Această prezentare necesită JavaScript.
Ce le-aţi transmite celor care ar vrea să vină, la herghelie la Călata, dar nu au curaj?
István Bethlendi: Să încerce! Până când nu încerci, nu poţi depăşi frica faţă de ceea ce nu cunoşti.
Perioada de derulare a taberelor la herghelia din Călata este sfârşitul lunii august; dar pe tot parcursul anului – inclusiv iarna – aici se organizează drumeţii în care poţi să descoperi caii şi să te bucuri de locurile frumoase pe care le oferă cu generozitate natura.
Rodica Tulbure / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Robinsonii moderni ai Ardealului [AUDIO/FOTO]](https://www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2020/08/Cai-coperta.jpg "Robinsonii moderni ai Ardealului [AUDIO/FOTO]")
