Prima pagină » Personalitatea Zilei » Personalitatea zilei: Georges Bizet [AUDIO/VIDEO]

Personalitatea zilei: Georges Bizet [AUDIO/VIDEO]

Georges_Bizet

Tragismul marilor artişti este că adesea, după o viaţă dusă în mizerie şi în condiţii grele, în care mesajul lor s-a pierdut în zgomotul de fundal, să lase în urmă opere care au un succes extraordinar după moartea lor. Este şi cazul operei Carmen, scrisă după o nuvelă de Prosper Merimée, ale cărei teme muzicale le recunoaşte oricine în zilele noastre. Astăzi ne amintim de compozitorul francez Georges Bizet.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 3 iunie 2020, 06:00 / actualizat: 3 iunie 2020, 7:05

Tragismul marilor artişti este că adesea, după o viaţă dusă în mizerie şi în condiţii grele, în care mesajul lor s-a pierdut în zgomotul de fundal, să lase în urmă opere care au un succes extraordinar după moartea lor. Este şi cazul operei Carmen, scrisă după o nuvelă de Prosper Merimée, ale cărei teme muzicale le recunoaşte oricine în zilele noastre. Astăzi ne amintim de compozitorul francez Georges Bizet.

Georges Bizet s-a născut la Paris, în 1838. Tatăl său era profesor de canto (chiar dacă fără o educaţie formală) şi, ascultând pe la uşi pe când acesta îşi ţinea lecţiile, viitorul compozitor a învăţat să reţină teme muzicale dificile. La 9 ani şi-a început studiile la conservator (chiar dacă vârsta minimă pentru un elev era de 10 ani), iar în mai puţin de 6 luni a luat un premiu pentru solfegii. De la 12 ani a produs compoziţii de o calitate şi de o sofisticare tot mai ridicate.

În 1858 a câştigat o bursă pentru a studia la Roma. A fost însă atât de fascinat de posibilităţile de socializare pe care cetatea eternă le oferea unui artist încât munca şi învăţătura au avut de suferit. În primele 6 luni nu a compus decât un tedeum pentru o competiţie de muzică religioasă, care nu a reuşit să impresioneze juriul. S-a întors la Paris în 1860, cu 2 ani înaintea încheierii studiilor, dar cu resurse financiare suficiente încât să-l ridice pentru moment deasupra grijilor cu care se confruntau tinerii compozitori. Opera din Paris era destul de tradiţionalistă în acei ani: repertoriul era frustrant şi monoton pentru tinerele talente în plină dezvoltare. Bizet era un pianist foarte capabil şi s-ar fi descurcat el însuşi în concerte, dar prefera să-şi ascundă talentul, excepţie făcând o ocazie când a cântat în faţa lui Franz Liszt. Prima sa operă majoră a fost Pescuitorii de perle, pusă în scenă în 1863, care a avut parte de o receptare critică ostilă şi de aprecieri ale publicului cel mult călduţe.

După expirarea bursei, Bizet şi-a dat seama că nu se poate întreţine din compoziţii. A dat lecţii de pian şi a făcut pentru scurt timp critică muzicală. A doua sa operă, Frumoasa fată din Pert, a fost mai bine primită de public, dar ghinionul a făcut ca premiera spectacolului să fie mult amânată, iar compania să renunţe la a o mai interpreta după câteva reprezentaţii, din cauza problemelor financiare. Bizet s-a înrolat în 1870, în timpul războiului iniţiat de Napoleon al III-lea împotriva Prusiei, dar era foarte nemulţumit de echipamentul din dotare: credea că pistoalele Armatei Franceze sunt mai periculoase pentru cei care le mânuiesc decât pentru adversari. Opera Carmen a avut premiera în 1875 şi a atras imediat o atenţie negativă din partea presei: i se reproşa de pildă că eroina era o femeie de moravuri uşoare şi nu o doamnă virtuoasă, dar şi stilul mult prea spaniol, care nu îl individualizează pe compozitor. A încetat din viaţă în 3 iunie 1875, la vârsta de 36 de ani, în urma unei boli pe care medicii au descris-o ulterior ca fiind reumatism cu complicaţii cardiace. În acelaşi an, Carmen a înregistrat un succes triumfal pe scena Operei de Stat din Viena.