1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii!
Revoluţia industrială a însemnat introducerea unor tehnologii noi, dar în niciun caz uşurarea condiţiilor de muncă. În secolul 19, un muncitor avea un program de 10-16 ore pe zi, iar despre protecţia muncii nici nu era vorba! Relatările confirmă cum femeile care munceau în industria textilă îşi petreceau zilele în mediul de lucru saturat de scamele de bumbac, care în timp se depuneau în căile respiratorii şi afectau sănătatea lucrătoarelor.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 1 mai 2020, 06:00 / actualizat: 3 mai 2020, 8:37
În 1 mai 1886, peste 300 de mii de muncitori din Statele Unite au ieşit în stradă. Ceea ce doreau să obţină era reducerea programului de lucru la 8 ore pe zi şi condiţii mai bune în fabrici. Cea mai mare demonstraţie a avut loc în Chicago, unde 65 de mii de muncitori au intrat în grevă, înainte ca protestul să fi fost dizolvat cu brutalitate de autorităţi. În amintirea greviştilor din Chicago, data de 1 mai a fost aleasă pentru demonstraţii internaţionale ale muncitorilor în 1889, într-un congres ce a avut loc la Paris: o dată importantă sub aspect simbolic, de vreme ce marca 100 de ani de la Revoluţia Franceză. Ziua internaţională a muncii este sărbătorită la o altă dată în Canada şi Statele Unite începând din anii ’50, când preşedinţii celor două ţări au devenit îngrijoraţi de caracterul mult prea socialist al celebrării.
Spre deosebire de ceea ce am fi tentaţi să credem, ziua muncii a fost sărbătorită în România încă din 1890, aşadar cu o jumătate de secol înaintea instaurării regimului comunist. Totuşi, începând din 1945, sărbătoarea a fost adoptată oficial, fiind celebrată prin defilarea pionierilor, a muncitorilor din fabrici şi uzine, a gărzilor patriotice, a sportivilor şi a oamenilor de ordine care intonau imnul clasei muncitoare. Era o sărbătoare atât de importantă încât şi-a pus amprenta şi asupra muzicii uşoare! Cu siguranţă vă amintiţi această melodie: dar ştiaţi că de fapt e o piesă de dragoste? Ascultaţi până la capăt şi vă veţi lămuri!
Şi în alte ţări socialiste 1 mai avea o importanţă deosebită, iar manifestaţiile organizate cu această ocazie nu se puteau anula sub niciun motiv. O încrâncenare care a produs rezultatele cele mai grave în 1886, după explozia centralei nucleare din Cernobîl, după cum reiese din cartea Svetlanei Alexievici, laureată a Premiului Nobel pentru literatură:
La radio se anunţa: „Oraşul este evacuat pentru 3-5 zile, luaţi cu voi haine groase şi treninguri. O să trăiţi în păduri, în corturi.” Oamenii chiar s-au bucurat: „O să mergem în natură, o să petrecem acolo 1 mai!” Lucru neobişnuit. Au făcut pentru drum frigărui, au cumpărat vin, au luat cu ei chitarele şi casetofoanele. Dragile sărbători din mai! (Svetlana Alexievici, Dezastrul de la Cernobîl).
Astăzi ne aflăm în situaţia paradoxală de a sărbători ziua muncii… prin nemuncă! 1 mai este zi nelucrătoare în foarte multe state, printre care şi în România. La nivel autohton, proverbele noastre au inclus contrastul muncă-nemuncă, încă de pe vremea când erau înălţate blocurile socialiste şi până astăzi. Iată câteva înţelepciuni populare pentru ziua de 1 mai despre felul – uneori pozitiv, alteori negativ – în care privim valoarea muncii:
– Munca l-a creat pe om; dar nici de lene n-a murit nimeni!
– Cine nu munceşte, cu lipsa trăieşte.
– Decât să munceşti degeaba, mai bine să şezi degeaba!
– Munca face poftă de mâncare.
– Noi ne facem că muncim, voi vă faceţi că ne plătiţi (folclor dinainte de 1989).
– Omul harnic, muncitor, de pâine nu duce dor.
– Munca sfinţeşte locul.
– Cine lucrează, ziua o scurtează; cine leneveşte, noaptea o lungeşte!
Andrea Nagy
Sursă foto: Agerpres
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
