Prima pagină » Știri » Educaţie » Psihologul Mircea Miclea despre școala online [AUDIO]

Psihologul Mircea Miclea despre școala online [AUDIO]

Aici are multe de spus profesorul universitar Mircea Miclea: psiholog, fost ministru al învăţământului, un om realist în ceea ce priveşte metodele pedagogice:

Articol editat de cristina.rusu, 2 aprilie 2020, 00:00 / actualizat: 7 mai 2020, 11:29

Mircea Miclea: Nu are efecte psihologice negative învăţământul online ca atare, dar vă spun care sunt consecinţele. Mai întâi că profesorii nu stăpânesc învăţământul online. Apoi accesul la învăţământul online este extrem de diferenţiat: cei care sunt în familii bune, vor avea acces mai intens; iar ceilalţi dimpotrivă, vor avea acces şi mai puţin decât înainte. În loc ca şcoala noastră să devină un egalizator de şanse, va spori şi mai mult diferenţele dintre cei care aveau înainte acces la educaţie de calitate şi ceilalţi. Principiul esenţial pentru care am criticat aceste măsuri rezultă din studiile referitoare la riscuri. Un sistem se dezvoltă şi devine din ce în ce mai capabil de a face faţă traumelor, încercărilor la care este supus, prin experimentare, nu prin retragere. Adică acolo unde poţi şi riscurile sunt relativ mici, să încerci; pentru că prin încercări înveţi şi te perfecţionezi. De exemplu, dacă ar fi început şcoala în 15 mai acolo unde se putea (sunt multe judeţe unde numărul de infectaţi este extrem de redus), poţi să faci reguli de a merge la şcoală: jumătate de clasă în primele 2 ore, altă jumătate din clasă în următoarele 2 ore, cu o jumătate de oră de pauză între ele, ca să nu se întâlnească. Ce am fi câştigat? Am fi învăţat, când va fi un alt vârf, să ştim mai bine cum să reacţionăm. Acesta este principiul de bază: un sistem devine mai rezilient prin încercări, nu prin evitări. Acum stăm toţi acasă; şi în toamnă, dacă va fi din nou un vârf în 15 septembrie, ştim cumva mai bine ce să facem? Nu, stăm din nou închişi în casă. Înseamnă că sistemul educaţional devine din ce în ce mai puţin capabil de a face faţă misiunii pe care o are.

Doamna ministru acum câteva săptămâni a venit cu o scrisoare către dăscălime şi a spus: „Nu are rost să predaţi nimic, doar să consolidaţi ceea ce s-a predat deja.” Tot ministra vine şi spune: „Se încheie mediile cu ceea ce e acum. Oricum, dar trebuie să se încheie mediile.” Spuneţi-mi vă rog: un părinte care vrea ca copilul lui să mai pună mâna pe carte, să înveţe câte ceva în fiecare zi, mai are vreo autoritate? Copilul poate să-i râdă în nas şi să-i spună: „Stai un pic, de ce să învăţ? Nu ai auzit ce a zis la televizor, că oricum trebuie să se încheie mediile? De ce să mai învăţ? Deci cu ce am ajuns să ştiu în ianuarie şi februarie, cu asta rămân. Nu învăţ nimic, stau şi mă joc pe calculator.” Vedeţi, atitudinea pe care statul o comunică faţă de învăţare este dezastruoasă: „Învăţarea nu contează. O aranjăm noi cumva, facem noi să fie bine.” Un mesaj din partea Statului Român către elevii acestei generaţii. Cum putem noi oare, în decembrie sau anul viitor, să le spunem acestor copii că învăţarea este importantă şi că ei trebuie să o ia în serios, pe ce bază?