Prima pagină » Campanii » Filmul de weekend » Filmul de weekend: Închisoarea îngerilor – o poveste despre demnitate și speranță

Filmul de weekend: Închisoarea îngerilor – o poveste despre demnitate și speranță

Tim Robbins și Morgan Freeman

Tuturor ne zumzăie prin cap tot felul de gânduri, de îngrijorări, de temeri. Sunt vremuri neobișnuite în care căutăm soluții pentru a ne menține optimismul. Un film bun și tonic ajută aproape întotdeauna și ne lasă cu sufletul un pic mai ușor.

Zilele trecute am revăzut, pentru a patra oară, capodopera din 1994 bazată pe un text al lui Stephen King, Închisoarea îngerilor (în original Shawshank Redemption).

În rolurile principale sunt doi actori excepționali, Morgan Freeman și Tim Robbins, care face probabil cel mai bun rol al carierei. Este un bancher condamnat pe nedrept la închisoare pe viață pentru că și-ar fi ucis soția și pe amantul acesteia, iar acțiunea are loc la mijlocul secolului trecut și se întinde pe durata a 20 de ani. Între Red, deținutul înțelept și descurcăreț, și Andy, bancherul rezervat, dar plin de imaginație, se leagă o prietenie emoționantă.

”Închisoarea îngerilor” poate fi încadrat în seria filmelor cu greutate, fără a fi dificil și trezește o mulțime de stări și sentimente minunate, fără a cădea în sentimentalisme. Deși private de libertate, personaje care nu au avut până atunci nici un fel de contact cu arta, cu muzica sau cărțile, își redescoperă umanitatea lăuntrică și bucuria pe care ți-o poate aduce, bunăoară, un fragment din opera ”Nunta lui Figaro” de Mozart pe care îl asculți cu sonorul dat la maximum în difuzoarele închisorii.

Asta e frumusețea muzicii. Nimeni nu ți-o poate lua. Ai nevoie de ea ca să nu uiți că există locuri în lume care nu sunt făcute din piatră, ca zidurile închisorii; că există ceva în tine ce nu pot lua și de care nu se pot atinge: acest lucru este speranța, spune Andy în finalul uneia dintre cele mai frumoase scene din film.

Cu umor și tandrețe, ”Închisoarea îngerilor” ne demonstrează că libertatea este o chestiune de interpretare, căci limitările fizice nu înseamnă nimic atunci când îți păstrezi spiritul viu și crezi în valorile ce te definesc ca om și te îndeamnă să mergi înainte, cu demnitate și curaj.