Incluziv: De ce e eficientă terapia asistată de animale? [AUDIO/FOTO]
Foto: Conf. univ. Dr. Alina Rusu și Andrea Nagy
![Incluziv: De ce e eficientă terapia asistată de animale? [AUDIO/FOTO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2020/01/Alina-Rusu-Andrea-Nagy.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Incluziv: De ce e eficientă terapia asistată de animale? [AUDIO/FOTO]")
Articol editat de cristina.rusu, 28 ianuarie 2020, 06:00 / actualizat: 28 ianuarie 2020, 7:04
Foto: Conf. univ. Dr. Alina Rusu și Andrea Nagy
Articol editat de cristina.rusu, 28 ianuarie 2020, 06:00 / actualizat: 28 ianuarie 2020, 7:04
E nevoie doar să ieşim în parc, în urma unui câine dornic de plimbare, pentru a lua parte la o activitate asistată de animale. Atunci când vorbim însă de animale de terapie, cerinţele sunt mult mai stricte, atât pentru terapeut, cât şi pentru căţel.
Ce se întâmplă de fapt în cadrul unei intervenţii asistate de animale? Care sunt persoanele care nu pot beneficia de acest gen de terapie? Cum trebuie să fie căţelul care lucrează pentru ca noi să ne simţim mai bine? Am aflat de la Conf. univ. Dr. Alina Rusu, coordonatorul primului curs de psihologie animală din România:
Andrea Nagy: Nu doar că lucraţi cu animale de terapie, dar le predaţi şi studenţilor cum să facă acelaşi lucru. De unde a început acest interes?
Alina Rusu: Interesul faţă de includerea animalelor în viaţa de zi cu zi a început de când eram mică, după ce am citit În umbra omului de Jane Goodall, o carte care mi-a marcat existenţa. Despre domeniu am aflat efectiv în 2001, când îmi făceam doctoratul pe studiul comportamentului animal la o universitate din Elveţia. La un moment dat – deşi eu studiam şoarecii de casă -, pe lângă biroul nostru am văzut vreo 10 oameni care au dat buzna în clădirea facultăţii, cu câinii lor. Alături de ei era un domn profesor cu care colaborez şi acum, Dennis Turner, care mi-a spus: „Aceştia sunt studenţii unui curs de activităţi asistate de animale”. Constă de fapt în includerea prezenţei animalelor, într-o formă structurată (protocol clar, activităţi foarte bine definite) sau nestructurată (adică joc) în practicile pedagogice, clinice, de asistenţă socială, pentru îmbunătăţirea metodelor existente, care ţintesc diferite aspecte ale calităţii vieţii.
Modul în care noi rezolvăm prezenţa noastră în mediu se reflectă şi în interacţiunea cu animalele de companie. Tendinţa este să le includem în viaţa noastră, deci undeva noi ştim la nivel de specie că prezenţa animalelor de companie este asociată cu beneficii. Studiile arată de exemplu că persoanele care sunt fericite cu animalele lor de companie au o incidenţă mai scăzută a bolilor cardiovasculare, răspund mult mai bine la factori de stres, la traume cum ar fi pierderea unor membri ai familiei. Copiii care au trecut printr-un abuz se recuperează mult mai bine dacă interacţionează cu animale de companie.
Andrea Nagy: De când se poate vorbi în România de intervenţie asistată de animale?
Alina Rusu: Noi am fondat un curs postuniversitar în 2007. Atunci am făcut o analiză a nevoilor psihologilor, asistenţilor sociali, medicilor de familie; şi am văzut că, deşi unii auziseră de domeniu, nu exista program de formare academică. S-ar putea ca şi înainte de 2007 să fi existat includerea animalelor în recuperarea fizică sau în îmbunătăţirea vieţii vârstnicilor, dar noi nu am găsit literatură care să documenteze aceste cazuri. Pot să spun că prima ediţie am avut-o cu 4 cursanţi, dintre care unul este acum cercetător la Animal Society. În ediţiile care au trecut de-a lungul timpului, am numărat în jur de 400 de absolvenţi. Să nu înţelegem greşit: aceşti oameni nu au doar calitatea de terapeut asistat de animale (meserie care nu prea există în lume), ci competenţe în a include animalele în practicile lor.
Avem oameni care nu au neapărat animalele lor, dar lucrează cu echipe de voluntari în diferite proiecte. Dau exemplu colegii noştri de la Pet Joy Sport, care se axează foarte mult pe exerciţii sănătoase de viaţă – dog dancing de pildă -, îi învaţă pe oameni cum să devină ingineri ai interacţiunii lor cu animalele. Sunt multe studii care arată că dacă ai o atitudine pozitivă faţă de animale, nivelul tău de atenţie executivă creşte.
Andrea Nagy: Aţi lansat şi un proiect în cadrul UBB, în care studenţii aflaţi în sesiune se puteau destresa cu ajutorul animalelor.
Alina Rusu: Noi am început includerea lor la seminariile de psihologie animală. Am rugat studenţii să vină cu animalele proprii, dar pe care le evaluam înainte (nu le acceptam dacă aveau un istoric de agresivitate). Ei, când animalele sunt prezente la curs, studenţii nu au nevoie de cafea! Richard Dawkins spune că atunci când avem prezenţa unei alte specii în jurul nostru, creierul e într-o stare de vigilenţă, nu neapărat negativă: „Mai este cineva în peştera mea; şi nu e neapărat om.”
Andrea Nagy: Poate fi un leopard!
Alina Rusu: Exact. Oricât de adaptaţi şi de desensibilizaţi am fi la prezenţa animalelor de companie, creierul nostru încă dă semnale. Şi atunci nivelul de atenţie executivă este crescut: poţi preda mult mai bine, nu-ţi doarme nimeni pe masă. Am observat că creşte şi nivelul interacţiunilor pozitive: nu neapărat că vorbesc studenţii mai mult între ei, ci zâmbesc, se uită unde e animalul, la cine e acum.
Andrea Nagy: Nu le distrage atenţia de la ceea ce se vorbeşte?
Alina Rusu: În primele minute. Şi atunci, când includem un animal în programul de educaţie, primele minute se consideră minute de habituare sau familiarizare. 10 minute durează această perioadă, apoi şi animalul se linişteşte. Se mai ridică din când în când, se mai joacă, descoperă toţi covrigii cu cremwurşti din buzunarele studenţilor! Dar asta pentru mine e învăţare participativă, prin experienţă, pentru că le spun: „Iată, sistemul senzorial, olfactiv al câinilor este mult mai dezvoltat decât al oamenilor”.
Andrea Nagy: Dacă vorbim doar despre mersul la psiholog, în ţara noastră lucrul acesta nu este privit din aceeaşi perspectivă ca în alte ţări. Cum este receptată intervenţia asistată de animale?
Alina Rusu: S-a constatat că dacă includem animalele în practicile de consiliere psihologică, psihoterapie, psihopedagogie, prezenţa animalelor nu creşte nivelul stigmei, ci dimpotrivă, creşte nivelul de acceptabilitate. Nu toţi oamenii vor fi deschişi, e firesc oarecum. Pot să spun doar că Asociaţia Psihologilor Americani – APA -, care ghidează foarte multe manuale de diagnostic şi protocoale de intervenţie, are o secţiune special alocată activităţilor şi terapiei asistate de animale. În cursul nostru postuniversitar ne referim la indicaţiile validate ştiinţific pe care ei le oferă.
Andrea Nagy: Cui îi este recomandată intervenţia asistată de animale?
Alina Rusu: Sunt nişte criterii care spun de exemplu că, dacă avem impredictibilitate comportamentală sau oamenii se găsesc sub un tratament ce implică medicamentaţie şi există halucinaţii sau manifestări de agresivitate bruşte, atunci nu riscăm. Noi suntem avocaţii animalelor noastre. Sau dacă anumite persoane au alergii, fobii faţă de animale. Acum, dacă fobia este ea însăşi o ţintă, se poate lucra. Se lucrează foarte mult pe adolescenţi cu simptomatologie depresivă subclinică sau clinică, cu persoane care au gânduri negre, de suicid, de singurătate; se lucrează foarte mult cu vârstnici în centrele de îngrijire, pentru a scădea oarecum acest sentiment de solitudine, de izolare din partea societăţii.
Noi am lucrat şi cu copilaşi cu diagnostic din spectrul autist. Aceşti copii evită contactul direct cu ochii, dar noi am observat că fac contact facial mai uşor cu câinii. Câţiva cercetători au spus că este posibil ca onestitatea comportamentală a animalelor să fie cauza: un câine nu te va minţi, nu e atât de normativ social, manifestarea comportamentală se va suprapune peste ceea ce simte. S-a constatat că congruenţă între interior şi exterior este mai uşor de procesat pentru copiii cu anumite deficienţe pe interpretarea socială.
Andrea Nagy: Cum trebuie să fie un căţel care e implicat în acest gen de intervenţie?
Alina Rusu: Activităţi asistate de animale oricine poate să facă, cu câinele lui: te duci prin parc, e activitate asistată de animale. Când vorbim de terapie, avem deja obiective foarte clare: includem animalele pe nevoile terapeutice sau educaţionale şi facem măsurători. Şi atunci, în primul rând avem nevoie de predictibilitate. Un dresaj bazic e bun, dar noi recomandăm totuşi să se apeleze la servicii profesioniste. Pentru că tu spui: „Îmi cunosc câinele, nu muşcă!” Şi te trezeşti că acel câine nu a fost testat în toate condiţiile. Pregătirea trebuie să se facă de mic: un câine destinat a fi implicat în terapie se va implica constant în diferite tehnici terapeutice sau educaţionale. Se face desensibilizare la zgomote, la mişcare, la masă de oameni care se apropie brusc, la atingere.
În terapie, câinii nu ştiu ce înseamnă stare de lucru, pentru că activitatea lor se bazează pe joc. Şi atunci se recomandă şedinţe scurte, pentru că după un timp încep să apară şi la ei boli de stres, boli autoimune, indicatori ai comportamentului disfuncţional. Dacă tu nu ştii să citeşti nu-ul unui animal, consecinţele pot să fie adesea extrem de grave.
Andrea Nagy: Cât timp lucrează un câine de terapie?
Alina Rusu: Cam 7 ani, dar depinde şi de talie. Iar pe zi, de la 20 de minute la 2 ore.
Andrea Nagy: Caninele gândesc în termeni de haită: ce eşti tu pentru câinele de terapie?
Alina Rusu: Eşti prieten, eşti coechipier. Ideal ar fi să nu existe frică deloc, nici dresajul să nu fie bazat pe tehnici negative. Dresajul pe care noi îl recomandăm este bazat pe recompense şi întărire pozitivă, nu prin pedeapsă.
Andrea Nagy: Ce se întâmplă la o şedinţă de terapie asistată de animale?
Alina Rusu: Poţi să ai o şedinţă clasică şi pur şi simplu le spui că la un moment dat va fi prezent un câine. Câinele nu înlocuieşte terapeutul, ci creşte doar eficienţa terapiei în sine. Sau, dacă la o şcoală vrei să creşti implicarea civică a elevului punându-i să cureţe pădurea Făget, cum îi stimulezi? Le spui: „Mergem împreună să curăţăm pădurea, dar puteţi să vă aduceţi câinii, care ne vor ajuta să depistăm mizeriile care sunt mai greu de observat.” Practic le creşti nivelul de atenţie şi utilitatea includerii animalelor, mizând pe trăsături comportamentale şi biologice pe care le au.
Andrea Nagy: În procesul de predare, cu siguranţă aţi întâlnit destule mituri legate de câinii care participă la acest gen de intervenţie. Ce preconcepţii aţi avut de demolat?
Alina Rusu: De multe ori se crede că între un mascul şi o femelă nu vor fi probleme dacă intră împreună în activităţile de grup, pentru că se vor accepta. Au fost cazuri în care şi două femele s-au acceptat, dar au fost şi cazuri în care am avut mascul şi femelă şi, din diferite motive, au fost episoade de agresivitate la primele întâlniri.Un alt mit spune că animalele sterilizate sunt mai blânde, dar depinde şi aici de la individ la individ. Sterilizarea este foarte importantă în reglarea hormonală a animalelor, se recomandă ca animalele de terapie să fie sterilizate, dar sunt ţări care nu au acest criteriu.
Andrea Nagy: Pregătiţi Ziua Interacţiunii Om – Animal anul acesta?
Alina Rusu: În 27 februarie va fi ediţia UBB a evenimentului. Prima parte va fi cursul de psihologie animală la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, pe care îl ţin eu. Imediat după mine intră colegii de la Medicină Veterinară, Andrei Mihalca şi Jan-Luca Damico, care au poveştile lor extraordinare despre Africa. Apoi, la 12.00 ne mutăm la Muzeul de Zoologie, unde deja vor fi instalate standurile, avem deja 19 confirmări de ONG-uri. Vom avea multe ateliere interactive de descoperire a naturii, vizite ghidate prin muzeu, interacţiune directă cu animalele de la vivariu, Fabrica de Zâmbete, ateliere de pictat de lăbuţe din ceramică. Vom avea activităţi afară, cu câini, dar va veni şi Societatea Ornitologică Română, care-i va învăţa pe copii cum să respecte animalele sălbatice. Este a XIX-a ediţie şi o aştept cu mult drag.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Înainte de pandemia Covid-19, cel puţin 1 din 6 persoane experimenta probleme de sănătate mintală în statele Uniunii Europene, dar cifrele...
De câţiva ani, o asociaţie din Bucureşti lucrează la crearea de imagini tactile, care să fie folosite în educaţia copiilor cu deficienţe de...
Aveţi idee câte acte normative se referă la persoanele cu dizabilităţi? Sunt zeci de legi, ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern şi...
Există o prevedere legală care penalizează firmele mari ce nu angajează persoane cu dizabilităţi, dar companiilor în continuare li se pare mai...