Prima pagină » Știri » Social » Imnul, drapelul şi stema, însemnele identităţii naţionale

Imnul, drapelul şi stema, însemnele identităţii naţionale

84% dintre români se declară patrioţi, iar un procent la fel de ridicat dintre cetăţenii ţării cred că desconsiderarea însemnelor naţionale trebuie sancţionată cu închisoarea şi nu cu amendă administrativă, potrivit unui sondaj efectuat în 2018. În secolul în care trăim, semnele identităţii naţionale par să se estompeze în contextul globalizării. Pentru o ţară însă, valorile la care se raportează sunt definitorii. Semnele identităţii noastre naţionale sunt steagul, stema şi imnul.

Imnul

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 1 decembrie 2019, 06:00 / actualizat: 2 decembrie 2019, 13:14

84% dintre români se declară patrioţi, iar un procent la fel de ridicat dintre cetăţenii ţării cred că desconsiderarea însemnelor naţionale trebuie sancţionată cu închisoarea şi nu cu amendă administrativă, potrivit unui sondaj efectuat în 2018. În secolul în care trăim, semnele identităţii naţionale par să se estompeze în contextul globalizării. Pentru o ţară însă, valorile la care se raportează sunt definitorii. Semnele identităţii noastre naţionale sunt steagul, stema şi imnul.

Imnul

Primul imn al României a fost Marşul triumfal, compus de Eduart Hubsch. Acesta iniţial nu a avut versuri. După războiul de independenţă, imnul şi-a păstrat linia melodică, dar aceasta a fost completată cu versurile poetului Vasile Alecsandri, variantă care a fost cântată până la abdicarea de la tron a Regelui Mihai, în decembrie 1947. Încheierea subită a regimului monarhic şi venirea la putere a Partidului Comunist a schimbat atât imnul cât şi stema ţării.

Regimul comunist a cunoscut mai multe imnuri, primul fiind Zdrobite cătuşe, pe versurile lui Aurel Baranga, care a avut o viaţă scurtă, până la intrarea în vigoare a Constituţiei din 1953. A urmat Te slăvim, Românie, pe versuri de Eugen Frunză şi Dan Deşliu, care glorifica frăţia româno-sovietică. Următorul imn, legiferat din 1977, corespundea uzanţelor ideologice ale vremii şi se inspira din muzica lui Ciprian Porumbescu.

Imnul naţional de astăzi, în mod paradoxal, este cel mai vechi din istoria ţării noastre, apărând în timpul revoluţiei de la 1848. A fost cântat în timpul celor două războaie mondiale şi a fost invocat în timpul Marii Uniri de la Alba Iulia. Versurile îi aparţin lui Andrei Mureşanu, dar autorul liniei melodice a rămas necunoscut.

Drapelul

Legea nr. 75 din 1994 precizează că drapelul României are culorile albastru cobalt, galben crom şi roşu vermion. Conform unei legende, aceste culori ar fi fost folosite încă din vechime fie de români, fie de alţii pentru a-i desemna; cert e că roşul, galbenul şi albastrul se regăsesc pe diplomele emise de Mihai Viteazul. Până în al doilea deceniu al secolului XIX însă, steagurile folosite de Ţările Române erau cele moştenite din Evul Mediu, care nu aveau legătură cu ideea de naţiune română. De la această dată, culorile îşi fac apariţia în canafuri, ori pe drapelul folosit în răscoala lui Tudor Vladimirescu, cu semnificaţiile: albastrul cerului pentru libertate, galbenul ogoarelor pentru dreptate şi roşul sângelui pentru frăţie.

A fost adoptat oficial mai întâi în ţara românească, în 1834. S-a răspândit în celelalte principate în timpul revoluţiei de la 1848, de exemplu în cadrul Adunării de la Blaj, dar a fost arborat şi la Paris de către studenţii români. Existau diferenţe în dispunerea culorilor în steagurile celor trei Ţări Române, dar acestea s-au contopit pe vremea domniei lui Cuza. Drapelul României trebuie să fie arborat în permanenţă în sediile autorităţilor, în instituţiile de învăţământ, la punctele de trecere a frontierei şi pe navele aflate sub pavilion românesc. Ziua drapelului naţional al României este 26 iunie.

Stema României

Stema României constă într-un vultur sau o acvilă pe un scut, având aripile deschise, care ţine în cioc o cruce, iar în gheare o spadă şi un sceptru. Scutul este împărţit în 5 părţi, simbolizând cele 5 regiuni istorice ale ţării. Iniţial, fiecare principat îşi avea propria stemă, dar acestea au fost unificate definitiv în 1921, la cererea regelui Ferdinand, de către heraldistul clujean Sebestyén József. O lege care a readus coroana de oţel a regilor României pe capul acvilei a fost adoptată în Parlament în 2016. De la începutul acestui an, folosirea stemei fără acvila încoronată nu mai este permisă.