Radio Cluj…la modă: Costumul românesc de curte (I)

Trebuie știut că portul românesc de la curte nu era cu nimic mai prejos față de alte curți regale din Europa. Dimpotrivă.

Articol editat de cristina.rusu, 28 noiembrie 2019, 06:00 / actualizat: 28 noiembrie 2019, 8:37

Soțiile voievozilor români sunt menționate nu o dată în cronicile și jurnalele de călătorie ale străinilor care le pomenesc ca fiind extrem de somptuoase și bogate.

Urmărind, așadar, firul istoric putem afirma cu certitudine că teritoriul românesc s-a aflat mereu la confluența celor două mari culturi, răsăriteană și apuseană, iar țările române deși înscrise în aria de influență bizantină determinată de apartenența majoritară a poporului român la biserica de rit ortodox, au asimilat și elemente ale civilizației occidentale pe care le vor adapta specificului local.

Această prezentare necesită JavaScript.

De accea și din punct de vedere stilistic ceea ce s-a petrecut la curțile principatelor Române este un fel de amestec al diferitelor influențe predominante în diferitele epoci istorice. Dacă domnitorul Mircea cel Bătrîn este reprezentat în tunica specifică Occidentului curților regale- (adică pourpoint)  din sec.XIV în 1553 în  fresca de la Curtea de Argeș, nu aceeași situație a influențelor vestice o vom putea găsi mai tîrziu după cucerirea otomană.

Mixajul tendințelor este ceea ce îi va face pe călătorii străini sau cronicarii aflați la curțile domnești să remarce nu doar bogăția costumului ci și aspectul său, aparte, pe care, de multe ori îl confundă cu cel turcesc nefiind  familiarizați cu stilul bizantin, oriental la rîndul său.

O componentă aparte este cea dată de uzitarea unor motive decorative de tip bizantin, în principal, prin folosirea unor broderii foarte bogate, pe linii și croiuri de factură apuseană, care dau nota de originalitate costumului românesc.

O cu totul altă perspectivă este cea a aspectului oarecum androgin al  costumului de curte apărut în timpul dominației otomane și în perioada domniilor fanariote. Revenirea la moda occidentală avea să se facă mult mai târziu, pe la mijlocul secolului XIX, iar după ce România a devenit monarhie, procesul a devenit ireversibil

Femeile și bărbații au purtat astfel de-a lungul acestor epoci,  articole asemănătoare iar diferența de sex era dată doar de cantitatea podoabelor și ornamentelor  folosite.

Această prezentare necesită JavaScript.

În cazul soțiilor de voievod există podoabe de cap foarte complexe, așa numitele pandelocuri, care pe lângă coroană cu simbolistica ei aparte disting principesele de soții lor, iar cantitatea de aplicații și de broderii era mult mai bogată în cazul femeilor, deși croiurile sunt similare, deopotrivă cu articolele de îmbrăcăminte folosite.  Trebuie să pomenesc aici despre broderia veche românească care s-a constituit   ca o adevărată școală ce ființa pe lîngă mănăstirile moldovenești și unde numeroase piese remarcabile au fost realizate.

Vă las cu bine până data viitoare când vom continua!