Prima pagină » Știri » Social » Transilvania » [AUDIO] Viața la țară în ziua alegerilor prezidențiale. Cum se simte politica în mijlocul satului

[AUDIO] Viața la țară în ziua alegerilor prezidențiale. Cum se simte politica în mijlocul satului

După efervescența de la alte alegeri, au ajuns și oamenii de la țară să își pună tot mai puține speranțe în schimbarea politicienilor de la vârf.

Articol editat de Carmen Sas, 10 noiembrie 2019, 13:42 / actualizat: 12 noiembrie 2019, 12:58

După efervescența de la alte alegeri, au ajuns și oamenii de la țară să își pună tot mai puține speranțe în schimbarea politicienilor de la vârf.

Ca niciodată, unii dintre ei renunță să mai meargă la vot, deși, înainte considerau că e o datorie de onoare.

La Dăbâca, nu departe de Cluj, odinioară o comună înfloritoare, ascultăm păsurile țăranilor pe care demult nu îi mai ascultă nimeni:

Toți anii am mers și tot niciun rezultat. I bine așe? Eu am 9 milioane și ceva pensie și o căruță de lemne e 10 milioane. Și îs singură. Dumnezo alduitu să ne descurce pe tăți. El nu ne lasă nicio clipă, pe Ala trebe să îl căutăm, c-apoi Dumnezo` a rezolva și lucrurile.
Rău niciunu nu zîce. Apoi se vede.
(alegerile astea…) D-apoi, una cu nimica. Cheltuială pe țară și ură între oameni. Că se dușmănesc, să știi, un partid cu celălalt și oamenii între ei. Ș-apoi i tot cum vreau ei, nu cum vrem noi. Eu nu am mai fost la votare de când o fost referendumu cu Băsescu, să nu mai fie atâția parlamentari. M-am dus la votare și apoi, în loc să reducă, nu s-o ținut cont de voința poporului. Di ce m-am dus? Degeaba, dacă nu se ține cont de votul țăranului și a omului de rând!
N-ai unde să vinzi laptele, n-ai unde să vinzi oaia, mielul, n-ai unde să vinzi nimica. Oricum, abator pe județul Cluj nu este, de câțiva ani târgurile le-o oprit. Un președinte bun ar trebui să ajute cu ceva, să fie târguri, să ai unde să vinzi produsele; o singură ciurdă unde erau 100 de vaci, amu îs 10 vaci. Uite, aici e o fermă de grajduri, uită-te, e pustie și o fost aicea mii de vaci.

Informațiile despre alegerile prezidențiale par să provină de la televiziune și din discuțiile cu mai marii satului. Stau de vorbă cu ciurdarul comunei care ne explică, sfătos, cum stau lucrurile:

Apăi, primul tur nu iasă nime`, din al doilea. Merg la vot spre sară, după ce isprăvăsc, mărg. Din primul tur nu iesă nime, doră io știu, am povestit cu primaru`.

OM: Ce ar trebui să facă un președinte bun?

(ciurdarul comunei): Pentru ei, pentru noi nu…

Unii dăbâcani nu au abandonat speranța deși e greu de crezut că un ditamai președinte poate să inverseze lucrurile până la nivelul la care ei trăiesc:

Io mă duc și aleg și Dumnezo` să le deie înțelepciune, că io atâta doresc. Bine no fost până amu` niciodată. Da de a și de amu încolo. Nu noi tomnim, Cel de Sus tomnește, Eu nu mai aștept de la nime` nimic.
O nouă organizare a țării, o regionalizare, e bună ideea cu 11 regiuni, o autonomie mai mare financiară, administrativă.
Rușine, că nu au fost dezbateri! Nu au curaj! Un președinte ar trebui să fie al românilor! Atâta râcă între toți…

La secția de votare din Dăbâca, mai mulți săteni vin cu copiii de mână pentru că nu au cu cine îi lăsa acasă. Dar până votează părinții, se găsește și pentru ei o ocupație:

Dacă ai copil și nu ai cu cine să îl lași acasă, să nu votezi? Trebe să îl aduci la vot, să să învețe de mici copiii, să voteze. Nu trebe să fie responsabili de mici? Bucuria copiilor e bunăstarea părinților.

La întoarcere, în comuna Apahida întâlnim alți votanți dar și alte necazuri:

Să ne fie mai bine. Să mai ție și cu poporul, nu numa cu alții. Poporul trage și alții își fac plinu`, scumpiri, dă-i să meargă și lumea trage de foame aicea și școlile și copiii și cer multe și scumpete și nu să mai poate cu traiu` ăsta de acuma.
Am probleme că di ce deținem mai mult de 5 porci. Că din aia trăiesc. Nu ai voie mai mult de 5 porci și apoi dacă ține la copilu-so, la nepotu-so, trăbă să deschidă firmă, pentru tri, patru porci. Și alții care au firma mari, nu plătesc. Pă ăia îi trece cu vederea.
Educația îi la pământ, agricultură-vorbim de importuri, industrie-producem ieftin aici, duc dincolo și ne aduc marfa finită la prețurile lor, ce altceva mai putem aștepta?

Chiar dacă sătenii vin încă la vot, sentimentul predominant e că au fost dați uitării de politicieni. Și dacă mai vin e doar pentru că speranța moare ultima!