Dincolo de talent, dincolo de existenţa – sau nu – a unei dizabilităţi, munca neîntreruptă este ceea ce defineşte un campion.
![Incluziv: Munca neîntreruptă defineşte un campion [UPDATE]](https://www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2019/10/Andrea-Nagy-Alex-Bologa-e1584436654506.jpg "Incluziv: Munca neîntreruptă defineşte un campion [UPDATE]")
Articol editat de cristina.rusu, 29 octombrie 2019, 06:00 / actualizat: 29 octombrie 2019, 8:36
Dincolo de talent, dincolo de existenţa – sau nu – a unei dizabilităţi, munca neîntreruptă este ceea ce defineşte un campion.
Alex Bologa a ajuns pe locul I în clasamentul internaţional de judo pentru nevăzători. A revenit cu o medalie de bronz de la Jocurile Paralimpice de la Rio.
Alexandru Bologa este poate cel mai cunoscut sportiv cu dizabilităţi din România, fiind tot odată un student harnic şi un interlocutor plăcut şi modest.
Andrea Nagy: În luna august, pe pagina Radio Cluj am întâlnit acest titlu: Alex Bologa, liderul clasamentului internaţional de judo pentru nevăzători. Cum s-a ajuns aici?
Alex Bologa: Povestea e mai lungă; a început în urmă cu 3 ani, după acea clasare foarte bună de la Jocurile Paralimpice de la Rio. Încet-încet am urcat tot mai mult în clasament, până când am ajuns în vârf.
Andrea Nagy: Cum te simţi fiind în fruntea acestui clasament? Te gândeşti la efortul depus pentru a ajunge aici, sau la cei aflaţi în spatele tău, care ar putea să reprezinte un pericol? Te întreb pentru că Andre Agassi de exemplu spunea că nu i-a plăcut să fie în fruntea ATP: era mereu stresat că din acel moment va merge în jos.
Alex Bologa: Eu nu sunt stresat; orice munte pe care îl urci, trebuie să-l şi cobori. Cu siguranţă este o presiune în plus, deoarece colegii, oamenii din jurul meu se aşteaptă la rezultate tot mai bune.
Andrea Nagy: Înainte să ne întâlnim, îmi spuneai că eşti plecat din ţară câteva zile. Ai fost la o competiţie?
Alex Bologa: Nu, am fost plecat în Anglia, pentru promovarea judo-ului la persoanele cu dizabilităţi. Am avut diferite teme, în primul rând pentru antrenorii care doresc să înceapă judo-ul la cei cu dizabilităţi vizuale: paşii pe care ar trebui să-i urmeze, procedeele care ar trebui învăţate.
Andrea Nagy: Cum se desfăşoară pregătirea ta fizică şi mentală?
Alex Bologa: Încercăm să alternăm pregătirea fizică cu pregătirea mentală, cu cea tehnică şi tactică.
Andrea Nagy: Ultima oară când ne-am întâlnit, îmi povesteai că ritualul tău de după o competiţie implică ciocolată!
Alex Bologa: La judo suntem cu categorie de greutate, după cântar: abia aştepţi să mai mănânci ceva, să ai cât mai multă energie. Încerc înainte de meciuri să-mi păstrez luciditatea, încerc să-mi stăpânesc emoţiile, să mă concentrez pe ceea ce am de făcut. Sunt sigur că de fiecare dată când reuşesc să fac acest lucru pot să obţin rezultate bune.
Andrea Nagy: Îţi studiezi adversarul?
Alex Bologa: Desigur, împreună cu antrenorul reuşim întotdeauna să vizionăm înainte de meci: îmi spune ce am de făcut, îmi spune ce procedee are adversarul meu.
Andrea Nagy: Ce diferenţe sunt în antrenamentul unui sportiv cu dizabilităţi faţă de un judoka fără dizabilităţi?
Alex Bologa: Nu prea sunt mari diferenţe. Este eliminată lupta de priză, care este în judo-ul tipic, în rest este acelaşi antrenament.
Andrea Nagy: De când există judo pentru nevăzători?
Alex Bologa: La Jocurile Paralimpice cred că din ’70-’80.
Andrea Nagy: Apropo de Jocurile Paralimpice care vor avea loc şi la anul, cât de pregătit te simţi?
Alex Bologa: Anul viitor urmează Jocurile Paralimpice de la Tokyo. Pentru a obţine un rezultat bun trebuie să mă pregătesc cât mai bine, trebuie să mă antrenez intens pentru a mă întoarce de acolo cu un rezultat – sper eu – şi mai bun decât la cele din 2016.
Andrea Nagy: Dacă ar fi să învăţ eu acum judo (pentru autoapărare, nu ca şi competiţie), de unde ar trebui să încep?
Alex Bologa: E greu de spus.
Andrea Nagy: Nu mă descuraja!
Alex Bologa: În judo trebuie să înveţi să cazi. După ce ştii să execuţi căzăturile, după aceea se merge mai departe. Aşa se începe şi cu copiii.
Andrea Nagy: Cu copiii? Adică eu practic am pierdut trenul?
Alex Bologa: Niciodată nu e târziu. Sunt diferite tipuri de a cădea; trebuie învăţate şi, după 2-3 luni, când eşti pus în situaţie, vei face ce trebuie din reflex.
Andrea Nagy: În toate filmele cu arte marţiale există faza aceea în care ucenicul trebuie să îndeplinească sarcini care pe moment i se par irelevante, chiar enervante, dar care capătă sens mai târziu. Ai avut tu aşa ceva?
Alex Bologa: Da, dezechilibrările mi se păreau la început o banalitate. Acum îmi dau seama că sunt cele mai importante.
Andrea Nagy: Părinţii copiilor cu dizabilităţi sunt adesea excesiv de protectori cu copiii lor. Ce a spus familia ta când ai început să practici judo?
Alex Bologa: Ai mei nu ştiau ce înseamnă judo: ei credeau că „o să se lovească, o să-şi rupă mâinile, picioarele!” Nu e aşa: în judo pot să spun că nu am prea avut accidentări. Nu ai vânătăi, deoarece este sport de contact, presupune doar trânte.
Andrea Nagy: Au făcut pace în final cu ideea?
Alex Bologa: Nu au avut încotro!
Andrea Nagy: Fac persoanele cu dizabilităţi suficient sport?
Alex Bologa: Din păcate nu. De aceea şi aria de selecţie a României este foarte mică în rândul sportivilor cu dizabilităţi.
Andrea Nagy: Spuneai de promovarea judo-ului în rândul nevăzătorilor în Anglia. Nu ar fi nevoie de aşa ceva şi la noi?
Alex Bologa: Probabil că ar fi nevoie, dar în primul rând e nevoie de antrenori care să se ocupe de aşa ceva. La noi în Cluj cel puţin este acest lucru, dar dacă mergi în Moldova – sau chiar şi în Timişoara – foarte puţine persoane cu dizabilităţi fac sport. Nu este un proiect la scară largă care să aducă persoana cu dizabilităţi în faţă, adică nu este nimeni care să spună: „Hai să vezi cum e să faci judo”, sau „hai la atletism”. Iar dacă mergi la un club privat, e nevoie de bani; şi în rândul persoanelor cu dizabilităţi ştim că acest lucru presupune mari sacrificii.
Andrea Nagy: Mereu se vorbeşte separat de sporturile adresate celor cu dizabilităţi. Crezi că ar putea fi şi altfel, te imaginezi participând la o competiţie care nu se adresează neapărat celor cu dizabilităţi?
Alex Bologa: Desigur, eu particip în fiecare an la competiţii de la noi din ţară, care nu sunt adresate persoanelor cu dizabilităţi. Eu încerc să demonstrez oricărui om că poţi face judo chiar dacă nu vezi, chiar dacă ai fi tentat să-ţi spui că e imposibil.
Andrea Nagy: Au fost şi momente grele, în care ţi-ai pus problema unei vieţi mai liniştite, eventual fără sport?
Alex Bologa: Desigur, mai ales atunci când eşti înainte de o competiţie şi ai antrenamente grele, îţi spui: „N-ar fi mai bine acum să stau în pat? Ce mă tot stresez aici, tot cad!” Dar satisfacţia urcării pe podium merită tot efortul.
Andrea Nagy: Te-ai gândit, atunci când ai început antrenamentele, că scopul tău este să ajungi la vârf, sau pur şi simplu te gândeai să mergi cât de departe se poate?
Alex Bologa: Urcarea pe podium este un vis al tău care se poate împlini. Dar eram convins că doar prin multă muncă pot să ajung la acest lucru.
Andrea Nagy: Eşti o persoană reprezentativă pentru cei cu dizabilităţi atunci când vine vorba de motivaţie. Dar unde-ţi găseşti tu motivaţia intrinsecă?
Alex Bologa: Pe mine mă motivează oamenii pe care îi văd în jurul meu şi care depun efort pentru ca eu să ajung acolo sus, pe podium.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
După șase ani în care a funcționat în regim de avarie, fără un sediu stabil și cu activități răzlețe, Fundația Estuar anunță...
Cluj-Napoca se pregătește să-și întâmpine locuitorii și vizitatorii cu peste 100 de evenimente în cadrul celei de-a XIII-a ediții a Zilelor...
Ionuț Stancovici, fondatorul Caiac SMile, va fi din nou prezent la Zilele Clujului, unde va invita, ca în fiecare an, persoane cu și fără...
Pentru prima oară în România, persoanele cu deficiențe de vedere au avut ocazia să voteze în mod independent, fără însoțitor, în două...