Jurnal de festival: Atunci când inima încetează să bată

Filmul documentar are o o trăsătură pe care filmul de ficțiune o poate îndeplini doar parțial: stârnește emoții puternice, pentru că îți vorbește foarte direct și foarte personal.

Articol editat de Carmen Sas, 19 octombrie 2019, 11:51 / actualizat: 21 octombrie 2019, 14:09

Filmul documentar are o o trăsătură pe care filmul de ficțiune o poate îndeplini doar parțial: stârnește emoții puternice, pentru că îți vorbește foarte direct și foarte personal.

Dacă e bine făcut te acaparează și te face să te gândești la el multă vreme după ce ai ieșit din sala de cinema.

Filmul care a deschis anul acesta Astra Film Festival este un documentar istoric semnat de regizorul rus, Sergei Loznitsa. Um montaj meticulos din filme de arhivă de la moarte lui Stalin, în martie 1953. Cineastul nu comentează, nu intervine cu explicații, pune cap la cap filmări de acum 66 de ani, în care asistăm la cele 4 zile de doliu care au paralizat întreaga Uniune Sovietică și culminează cu depunerea în mausoleul din Piața Roșie, alături de Lenin, a lui Iosif Visarionovici. Coloana sonoră, și ea originală, este compusă din texte de propagandă în care este slăvit marele conducător.

Inima de oțel a tovarăsului Stalin a încetat să bată. Este fraza care răsună cel mai des. Așa cum cel mai des este rostit cuvântul geniu. Încerc să număr de câte ori se aude, dar obosesc când ajung la 23.

În peste două ore cât durează documentarul ”Funeralii de stat” mii de oameni se perindă pe la catafalc și pe la statuile și monumentele răspândite prin toată uniunea, din taiga și până în Sudul uzbec.

Îți dai seama cât de mare era acel conglomerat și după cum arată vremea pe peliculă: dacă în Siberia iarna era încă în toi, la început de martie la Moscova deja se desprimăvăra, iar mormanele de zăpadă de la marginea trotuarelor se topeau, pentru ca la uzbeci să fie primăvară în toată regula, cu copaci înfloriți și multă lumină.

Mă întreb căte mii de ore de filmări de arhivă a vizionat Loznitsa ca să reușească acest montaj remarcabil, care curge într-un ritm amețitor. Imagini alb-negru alternează cu imagini color, mult mai puține. De multe ori aceeași secvență este prezentată și filmată din unghiuri diferite. Iar efectul de viață, de real, este copleșitor.

Mă uit la fețele oamenilor care se perindă plângând pe la catafalc și mă gândesc că nici unul nu mai trăiește acum. Apoi încep să caut urme de viață adevărată, în afara mașinăriei de propagandă. Și descopăr o fetiță cu blană albă care cască impasibilă, o mamă care-și bate fiul pe umăr să-i atragă atenția să-și descopere capul, o adolescentă care vede aparatul de filmat și se întoarce să-i spună prietenei de lângă ea, dar nu mai are curajul să se uite din nou în obiectiv.

La catafalc sosesc delegațiile oficiale și un freamăt se aude în sală: uite-l pe Gheorghiu-Dej! Apoi, surpriză: lângă el, falnic și supraponderal, Sadoveanu. Doi pași mai în urma lor, Ceaușescu. Tânăr, gras, cu o expresie de viclenie pe chip. Aparatul zăbovește câteva secunde asupra lui și mă cutremur când îi văd privirile care-i caută neobosit în toate părțile: are un aer de animal hăituit.

Finalul documentarului lui Loznitsa este remarcabil: momentul depunerii sicriului roșu în mausoleu înseamnă paralizarea activității în toată Uniunea Sovietică. Se opresc macaralele, sondele de petrol, se opresc trenurile în gări sau în câmp în timp ce sirenele fluieră prelung iar salvele de tun mă fac să tresar. Se opresc până și renii în taiga. Înfipt într-o izbă flutură și în Siberia steagul roșu cu doliu pe margini.

Un cântec de leagăn se aude apoi: dormi, fiul meu, tătucul Stalin veghează, dormi!

Ies din sala de cinema cu impresia că timp de două ore cât a durat filmul, n-am putut să respir. Parcă nici inima mea n-a mai bătut în tot acest timp. Și mă bucur că afară e frumos, cald și soare. Parcă m-am trezit dintr-un coșmar. Și sunt fericită că nimic din ce-am văzut nu mai e adevărat.

Deși ne-a marcat viața iremediabil.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.