Teatrul Naţional Cluj-Napoca prezintă spectacolul Furtuna de W. Shakespeare, traducerea de Nina Cassian și Radu Nichita.
Articol editat de cristina.rusu, 22 septembrie 2019, 11:51
Teatrul Naţional Cluj-Napoca prezintă spectacolul Furtuna de W. Shakespeare, traducerea de Nina Cassian și Radu Nichita.
Avanpremierele vor avea loc marți, 24 septembrie și duminică, 6 octombrie, ambele spectacole de la ora 19:00, iar premiera va avea loc în cadrul celei de-a IX-a ediții a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, Împreună, vineri, 11 octombrie.
Regia: Gábor Tompa
Decorul și costumele: Carmencita Brojboiu
Muzica și sound design: Lucian Ban – cu excepția piesei „Cosmos“ de Vangelis (reorchestrată de Lucian Ban) și a „Baroque Suite for String Quartet“ (anonim)
Video design: Radu Daniel
Lighting design: Jenel Moldovan
Asistență de regie: Teofil Pașca
Distribuția:
Prospero – Marcel Iureș
Ariel – Anca Hanu
Caliban – Cristian Grosu
Miranda – Sânziana Tarța
Ferdinand, fiul lui Alonso – Matei Rotaru
Trinculo – Adrian Cucu
Stephano – Radu Lărgeanu
Alonso, Regele de Napoli – Ioan Isaiu
Gonzalo – Petre Băcioiu
Sebastian, fratele lui Alonso – Mihai-Florian Nițu
Antonio, fratele lui Prospero – Cătălin Herlo
Adrian / Nostromul – Dan Chiorean
Francisco / Căpitanul – Ruslan Bârlea
Iris – Elena Ivanca
Ceres – Romina Merei
Juno – Angelica Nicoară
Sycorax – Miriam Cuibus
Cu Furtuna, regizorul Gábor Tompa se află la a cincea montare pe scena Naționalului clujean, după Regele Lear de W. Shakespeare (2006), Cântăreața cheală de E. Ionesco (2009), Trilogia Aureliu Manea de Aureliu Manea (2013) și UbuZdup după Alfred Jarry (2015). Spectacolul este un „pelerinaj interior”, Furtuna fiind piesa lui Shakespeare care „se apropie, ca structură, cel mai mult de muzică” „și de aceea, bagheta magică este și o baghetă de dirijor”.
Spicuim din gândurile regizorului Gábor Tompa, dintr-un interviu pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde:
Furtuna lui Shakespeare este un tratat despre dualitatea lumii, a ființei umane. Pentru că se duce o luptă în interiorul acestui personaj și nu numai, ci, într-un fel, al tuturor personajelor. Niciunul dintre noi nu este născut bun sau rău. Toți avem o șansă egală. Așa ne-a creat Dumnezeu. Totul depinde de cum destinul și noi înșine ne administrăm aceste forțe. Deși victimă a tiraniei, Prospero e nevoit să devină un tiran. Acest traseu îl putem parcurge fiecare dintre noi… Din acest punct de vedere este o piesă profund creștină. Nu se poate înțelege altfel; este vorba de porunca supremă: iubirea și iertarea. Ca și Hamlet, Prospero pleacă de la această puternică dorință de răzbunare, tot prin artă. Însă Hamlet vrea să afle adevărul, nu neapărat să se răzbune. Prospero ajunge în posesia unui talent, a unei magii. Are o relație cu forțe oculte. Sunt foarte multe posibilități și foarte multe straturi, care nu trebuie neapărat eliminate. Trebuie, cumva, asumate și păstrate în interiorul acelui mister propriu pe care, poate, nimeni nu reușește să-l deslușească, nici chiar în ceea ce privește reflectarea asupra propriei personalități. Cum reușim să ne stăpânim gândul, spiritul? La ce le folosim? La ce folosim talentul? Prospero pendulează între starea de copil și un om deosebit de înțelept și matur. Pentru el e o miză foarte mare această furtună. Este o realizare foarte importantă, care îl fură din când în când, ca și talentul creator. (…) Forța dramatică este extraordinară la Shakespeare pentru că scena nu este niciodată narativă. Totdeauna este dramatică. Se pleacă de departe ca să ajungi la final, unde trebuie să ajungi. Chiar în direcția opusă. În momentul în care am cea mai mare dezamăgire și setea mea de răzbunare ajunge la apogeu, atunci realizez că nu are nici un rost și că trebuie să iert, că și eu sunt doar un om care nu are forța de a schimba. Că arta nu este o poveste unilaterală. Am scris o piesă sau fac un spectacol de teatru și am schimbat lumea. Nu. Depinde de fiecare dintre noi, și de cel care receptează opera de artă. Și pe mine acest spectacol m-a adus mai aproape de cunoașterea lumii și a propriei mele ființe.
Pentru actorul Marcel Iureș Prospero este „o provocare“, „o mașinărie fermecată, care încearcă să descopere lucruri despre el însuși, despre lumea înconjurătoare, despre lumea în care a fost și în care trebuie să se întoarcă mai curat. Să-și regleze etic și spiritual relația de întoarcere. Totul petrecându-se într-o convenție uriașă, care, la final, se limpezește, se dă pe față în lumini de serviciu și lumini de sală “.
Spectacol-eveniment, Furtuna reușește să coaguleze energii, să „organizeze“ gândurile și să ne aducă mai aproape de ceea ce înseamnă cuvântul Om.
Foto: youtube
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Duminică, 21 septembrie, ora 20:05, Teatrul Național Radiofonic prezintă spectacolul: „A murit Bubi!” de Tudor Mușatescu. Adaptarea...
România a primit 5,7 milioane de euro ca despăgubire pentru cele patru obiecte de patrimoniu furate dintr-un muzeu din Olanda în ianuarie anul...
Teatrul de Păpuși „Puck” din Cluj-Napoca își așteaptă în curând micii spectatori la o nouă premieră. Este vorba de spectacolul...
La începutul lunii septembrie, Filarmonica de Stat Transilvania a împlinit 70 de ani. Toate evenimentele din stagiunea de toamnă, care începe...