Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului. Bărbatul care aduce fericirea

Cititorul este purtat în timp și spațiu cu precizie narativă și atenție la detalii, într-o atmosferă care lasă la vedere câteva repere interesante cum ar fi apa (East River sau Dunărea), ori ziarul ca purtător al informației dintr-o parte în alta a globului.
Lectura ne introduce în atmosfera a două secole și două lumi diferite. O lectură care se parcurge cu ușurință și interes pentru noutatea și minuțiozitatea informației.
Romanul Bărbatul care aduce fericirea a fost foarte bine primit de critica literară și de cititorii din spațiul de limbă germană și din România.
Trei generații și două povești se împletesc într-un fir care pendulează peste Atlantic, între East River și Dunăre, între Sulina și Coney Island, între Broadway și o leprozerie dobrogeană. Pe fundal se profilează freamătul Americii la începutul secolului XX, peisajul sălbatic al Deltei Dunării, tragedia Turnurilor Gemene și frânturi din România de ieri și de azi.
Munca de documentare desfășurată pe durata a peste doi ani și jumătate a dat naștere unui roman care vorbește despre visul american împlinit sau sortit eșecului, despre călătoria care are forța de a ne modifica interior.
Pe parcursul unui secol, proza lui Cătălin Dorian Florescu descrie alternativ două povești care abia în final ajung în același punct.Tema centrală este emigrarea, condiția emigrantului și adaptativitatea lui.
Viitorul bunic al lui Ray este, la începutul cărții, un băiețel de 14 ani care trăiește în ghetou și care, prin vocea lui, face auditoriul să râdă sau să plângă. El se inventează în fiecare zi pentru a supraviețui, devenind pe rând italian, irlandez ori evreu. Muzica este un motiv esențial în viața emigrantului, iar personajul, băiatul de 14 ani, are acest instrument puternic care este vocea. Toată această lume a cântecului s-a transformat în lumea show-ului, a varieteului, care atunci se chema vaudeville (vodevil), o nișă a show-business-ului. Și bunicul lui Ray are acest mare vis american, să ajungă pe marile scene ale teatrelor din New York.
În povestea paralelă există Elena, provenită din Delta Dunării, care este un univers închis, unde lupta cu existența este la fel de mare ca în New York. Acolo știrile pătrund cu întârziere în 1930, iar muzica lumii exterioare primește rol emancipator, pentru că o ajută să iși găsească propria chemare.
Un alt motiv care traversează romanul este cel al publicisticii. La începutul cărții, bunicul lui Ray vinde ziare pe la colțurile străzilor din New York. Trecând la celălalt fir narativ, doi pescari din Delta Dunării găsesc un ziar deja învechit pe care încearcă cu greu să-l descifreze.
Cătălin Dorian Florescu reușește să acomodeze în acest volum două contrarii : apartenența și non-apartenența. Bunicul lui Ray nu avea familie, de aceea el își inventează o descendență fantastă. În schimb, Elena își abandonează mama și trece de la o familie adoptivă la alta. Cu toate acestea, Ray și Elena ajung să se cunoască tocmai prin intermediul poveștilor lor de familie. Ei ies din propria izolare și încep să aibă încredere să-și povestească viețile fără frică și minciună. Astfel poate începe chiar o poveste de dragoste între un artist de vodevil de pe Coasta de Est și o lucrătoare într-o fabrică de textile.
Chiar și după finalul magistral acțiunea romanului continuă să rezoneze în mințile și inimile cititorilor, ceea ce dovedește calitatea incontestabilă de scriitor înnăscut a lui Cătălin Dorian Florescu.
Scriitor elvețian de origine română, născut în Timișoara și stabilit în Elveția, la Zurich, a studiat psihologia și psihopatologia. Din 2001 este scriitor liber profesionist, considerat unul din cei mai buni și talentați prozatori români contemporani. Cărțile sale au primit numeroase premii literare în Elveția, fiind traduse în limba română și în mai multe limbi străine.
Bărbatul care aduce fericirea a apărut în 2018 la editura Humanitas în traducerea Marianei Bărbulescu. Vă invit să împrumutați acest roman plin de savoare de la Biblioteca Județeană „O. Goga”, secția Împrumut pentru Adulți.

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului. Bărbatul care aduce fericirea

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 septembrie 2019, 06:00 / actualizat: 15 septembrie 2019, 7:17

Pe lista recomandărilor de lectură în vacanță este romanul Bărbatul care aduce fericirea de Cătălin Dorian Florescu, al cărui farmec de povestitor este greu de negat. În primul rând, titlul stârnește curiozitatea de a afla cine este acest bărbat misterios în jurul căruia se învârt celelalte personaje. Începutul straniu și misterios surprinde prin faptul ca acțiunea și personajele se găsesc în America, deși autorul are nume românesc. Apoi imediat suntem învăluiți în descrieri minuțioase, informații care nu fac decât să ne sporească interesul, curiozitatea, atenția și stupefacția de a pătrunde într-o lume nefamiliară, dar extrem de incitantă pe măsură ce lectura avansează.

Cititorul este purtat în timp și spațiu cu precizie narativă și atenție la detalii, într-o atmosferă care lasă la vedere câteva repere interesante cum ar fi apa (East River sau Dunărea), ori ziarul ca purtător al informației dintr-o parte în alta a globului.
Lectura ne introduce în atmosfera a două secole și două lumi diferite. O lectură care se parcurge cu ușurință și interes pentru noutatea și minuțiozitatea informației.
Romanul Bărbatul care aduce fericirea a fost foarte bine primit de critica literară și de cititorii din spațiul de limbă germană și din România.
Trei generații și două povești se împletesc într-un fir care pendulează peste Atlantic, între East River și Dunăre, între Sulina și Coney Island, între Broadway și o leprozerie dobrogeană. Pe fundal se profilează freamătul Americii la începutul secolului XX, peisajul sălbatic al Deltei Dunării, tragedia Turnurilor Gemene și frânturi din România de ieri și de azi.
Munca de documentare desfășurată pe durata a peste doi ani și jumătate a dat naștere unui roman care vorbește despre visul american împlinit sau sortit eșecului, despre călătoria care are forța de a ne modifica interior.
Pe parcursul unui secol, proza lui Cătălin Dorian Florescu descrie alternativ două povești care abia în final ajung în același punct.Tema centrală este emigrarea, condiția emigrantului și adaptativitatea lui.
Viitorul bunic al lui Ray este, la începutul cărții, un băiețel de 14 ani care trăiește în ghetou și care, prin vocea lui, face auditoriul să râdă sau să plângă. El se inventează în fiecare zi pentru a supraviețui, devenind pe rând italian, irlandez ori evreu. Muzica este un motiv esențial în viața emigrantului, iar personajul, băiatul de 14 ani, are acest instrument puternic care este vocea. Toată această lume a cântecului s-a transformat în lumea show-ului, a varieteului, care atunci se chema vaudeville (vodevil), o nișă a show-business-ului. Și bunicul lui Ray are acest mare vis american, să ajungă pe marile scene ale teatrelor din New York.
În povestea paralelă există Elena, provenită din Delta Dunării, care este un univers închis, unde lupta cu existența este la fel de mare ca în New York. Acolo știrile pătrund cu întârziere în 1930, iar muzica lumii exterioare primește rol emancipator, pentru că o ajută să iși găsească propria chemare.
Un alt motiv care traversează romanul este cel al publicisticii. La începutul cărții, bunicul lui Ray vinde ziare pe la colțurile străzilor din New York. Trecând la celălalt fir narativ, doi pescari din Delta Dunării găsesc un ziar deja învechit pe care încearcă cu greu să-l descifreze.
Cătălin Dorian Florescu reușește să acomodeze în acest volum două contrarii : apartenența și non-apartenența. Bunicul lui Ray nu avea familie, de aceea el își inventează o descendență fantastă. În schimb, Elena își abandonează mama și trece de la o familie adoptivă la alta. Cu toate acestea, Ray și Elena ajung să se cunoască tocmai prin intermediul poveștilor lor de familie. Ei ies din propria izolare și încep să aibă încredere să-și povestească viețile fără frică și minciună. Astfel poate începe chiar o poveste de dragoste între un artist de vodevil de pe Coasta de Est și o lucrătoare într-o fabrică de textile.
Chiar și după finalul magistral acțiunea romanului continuă să rezoneze în mințile și inimile cititorilor, ceea ce dovedește calitatea incontestabilă de scriitor înnăscut a lui Cătălin Dorian Florescu.
Scriitor elvețian de origine română, născut în Timișoara și stabilit în Elveția, la Zurich, a studiat psihologia și psihopatologia. Din 2001 este scriitor liber profesionist, considerat unul din cei mai buni și talentați prozatori români contemporani. Cărțile sale au primit numeroase premii literare în Elveția, fiind traduse în limba română și în mai multe limbi străine.
Bărbatul care aduce fericirea a apărut în 2018 la editura Humanitas în traducerea Marianei Bărbulescu. Vă invit să împrumutați acest roman plin de savoare de la Biblioteca Județeană „O. Goga”, secția Împrumut pentru Adulți.

 

Luminița Mureșanu, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

 

Poemele de luni: Poetul și criticul literar Ion Pop
Ce mai citim? luni, 30 iunie 2025, 14:45

Poemele de luni: Poetul și criticul literar Ion Pop

“…Ca să urci trebuie să ai o bibliotecă. Eu mi-am făcut-o singur, prin ani, și s-au adunat atâtea rafturi încât chiar trebuie să urc...

Poemele de luni: Poetul și criticul literar Ion Pop
Poemele de luni: Dinu Flămând
Ce mai citim? luni, 23 iunie 2025, 12:04

Poemele de luni: Dinu Flămând

“Numesc mare cultură tot ceea ce a produs mai bun inteligența omului atunci când și-a asociat și sensibilitatea la raționalitate. Este un...

Poemele de luni: Dinu Flămând
Ce mai citim: ”Numele ei era Uitare”, de Andreea Nanu
Ce mai citim? duminică, 22 iunie 2025, 00:00

Ce mai citim: ”Numele ei era Uitare”, de Andreea Nanu

Andreea Nanu, cunoscută ca prozatoare, critic de teatru și film, a debutat în literatura română cu o tetralogie inspirată de natură:...

Ce mai citim: ”Numele ei era Uitare”, de Andreea Nanu
Poemele de luni: Mariana Bojan
Ce mai citim? luni, 16 iunie 2025, 11:55

Poemele de luni: Mariana Bojan

“La mine Poezia și Pictura au mers în paralel încă din studenție. Dar aici este o problemă: fiecare dintre cele două fură o parte din...

Poemele de luni: Mariana Bojan
Ce mai citim? luni, 9 iunie 2025, 00:00

Poemele de luni: Radu Florescu

“Dincolo de cuvintele care mă caută, totdeauna am trăit prin poezie experiențe fabuloase. Nu știu dacă poezia mă scrie pe mine, sau eu scriu...

Poemele de luni: Radu Florescu
Ce mai citim? luni, 9 iunie 2025, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea librarului

De fapt, recomandarea de astăzi ajunge la noi prin intermediul Emmei Moldovan, de la librăria independentă Bookstory, însă aparține unei...

Ce mai citim: Recomandarea librarului
Ce mai citim? luni, 2 iunie 2025, 12:51

Poemele de luni: Rodica Marian

“Dorind să-ţi reverşi sufletul, când scrii poezie, să găseşti o tresărire interioară, care să-ţi răspundă apoi ca prin oglindă, din...

Poemele de luni: Rodica Marian
Ce mai citim? duminică, 1 iunie 2025, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea editorului

Sunt Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor al editurii Nemira, și vin astăzi către voi cu o recomandare care, într-o lume puțin mai...

Ce mai citim: Recomandarea editorului