Prima pagină » Reportaje » Muzeul de artă din Sângeorz-Băi: „un adevărat Rolls-Royce într-un lan de porumb”
Muzeul de artă din Sângeorz-Băi: „un adevărat Rolls-Royce într-un lan de porumb”
Pasiunea pentru obiectele tradiţionale o moşteneşte din copilărie şi, după ce a cutreierat lumea în lung şi în lat, a descoperit că numai acasă, la Sângeorz-Băi, poate avea libertatea pe care şi-o doreşte. E fericit şi mulţumit că a reuşit într-o viaţă de artist să creeze lucruri unice în ţară şi peste hotare, iar admiraţia artiştilor atraşi de liniştea din satul de artă îi oferă recunoaşterea şi satisfacţia lucrului bine făcut.
Foto: Muzeul de Arta Comparata din Sângeorz-Băi
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
4 august 2019, 06:00 / actualizat: 4 august 2019, 7:49
De peste 20 de ani lucrează artistul Max Dumitraş să ridice acest muzeu. Situat chiar în centrul staţiunii Sângeorz-Băi, într-o clădire cu patru nivele, Muzeul de Artă Comparată găzduieşte lucrări de artă contemporană: sculpturi în lemn, în marmură, piatră şi metal, picturi, fotografii, grafică, lucrări de ceramică, porţelan, teracotă, toate îmbinate artistic cu vechile exponate entografice şi istorice ale muzeului. Noua artă şi vechile obiecte fac din muzeu, gazda unei expoziţii aparte, unde trecutul se îmbină fericit cu prezentul.
Pasiunea pentru obiectele tradiţionale o moşteneşte din copilărie şi, după ce a cutreierat lumea în lung şi în lat, a descoperit că numai acasă, la Sângeorz-Băi, poate avea libertatea pe care şi-o doreşte. E fericit şi mulţumit că a reuşit într-o viaţă de artist să creeze lucruri unice în ţară şi peste hotare, iar admiraţia artiştilor atraşi de liniştea din satul de artă îi oferă recunoaşterea şi satisfacţia lucrului bine făcut.
Muzeul de artă comparată este un adevărat Rolls-Royce într-un lan de porumb spune artistul, menţionând că această comparaţie i-a fost inspirată de un american care a ajuns la Sângeorz-Băi:
Vreau să fie un muzeu de nivel european. Vreau să duc arta populară şi tradiţională la rang de universalitate. Am colecţionat obiectul, care are formă metafizică şi plastică, nu contează neapărat că e o putină sau un clopot, contează forma plastică a obiectului, cam aste e viziunea mea şi aici încerc să relaţionez obiectul din Sângeorz, artistul contemporan şi cu mine…
Această prezentare necesită JavaScript.
Raluca Nechiti: De ce un muzeu de artă comparată?
Maxim Dumitraş: Am început prin clasa a VIII-a, cu profesorul meu Iosif Ion Balu, care mi-a insuflat plăcerea colecţionării obiectului. A fost primul muzeu pentru elevi făcut de un profesor de desen. După care am preluat eu muzeul, l-am refăcut, e un fel de cercetare de artist cu relaţia obiectelor numai din Sângeorz, sub formă de instalaţie şi în relaţia cu artiştii contemporani pe care eu i-am invitat la Sângeorz; un fel de cercetare. Plecând de la această cercetare, Muzeul de Artă Comparată e o comparaţie între arta tradiţională (am venit eu şi am făcut o instalaţie) şi participarea artistului contemporan. Vreau să fie un muzeu de nivel european, arta populară şi tradiţională să o duc la rang de universalitate. Am colecţionat obiectul care are formă metafizică şi plastică, nu neapărat că e o putină sau un clopot. Mă interesează cel mai mult forma plastică a obiectului, cum spunea şi Brâncuşi, care a plecat de la un stâlp de pridvor şi a dat universalitate obiectului prin Coloana Infinitului. Aceasta mi-e viziunea şi aici încerc eu să relaţionez obiectul numai din Sângeorz cu artistul contemporan şi cu mine. Suntem 3 participanţi: ţăranul, artistul contemporan şi Maxim Dumitraş.
Raluca Nechiti: De ce nu la Sângeorz-Băi şi nu în altă parte, unde ar avea o expunere mai mare, un număr mai mare de vizitatori?
Maxim Dumitraş: La Sângeorz-Băi pentru că şi eu mă duc la o expoziţie importantă până la Veneţia sau în Elveţia. Deci oriunde, dacă lucrurile sunt viabile şi importante, pot să existe. Nu e o problemă că e la Sângeorz: oamenii care preţuiesc şi ştiu ce înseamnă vin chiar şi din Olanda, din Austria, să viziteze muzeul. Cel mai jenant e că cei de aici nu ştiu ce înseamnă şi nu vin.
Această prezentare necesită JavaScript.
Raluca Nechiti: Cât de greu a fost să construiţi acest muzeu şi unde vă doriţi să ajungeţi cu el?
Maxim Dumitraş: Dacă ştiam ce mă aşteaptă, cred că nu începeam. Aşa că visul l-am început, am fost singurul care am crezut cel mai mult, nu am putut să abandonez; şi aşa s-a construit.
Această prezentare necesită JavaScript.
Un alt proiect cel puțin la fel de îndrăzneț ca și acest muzeu și care servește tot artei și creației, este singurul sat tradițional din România, satul muzeu de la poalele Munţilor Rodnei: Un sat unic în Europa, construit la poalele Munţilor Rodnei
Raluca Nechiti / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
