30 iunie, noaptea stelelor căzătoare
Un meteorit este o bucată de rocă din spaţiu care intră în atmosfera Pământului. Din cauza frecării cu aerul, roca se aprinde, iar steaua căzătoare lasă în urmă o dâră de flăcări. Majoritatea meteoriţilor nu sunt mai mari decât nişte pietricele. Cele mai multe stele căzătoare le putem vedea când planeta traversează un roi de meteoriţi. Cel mai spectaculos roi de acest gen îl reprezintă Perseidele, care ating vârful la începutul lunii august.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 30 iunie 2019, 06:00 / actualizat: 1 iulie 2019, 11:58
Compoziţia chimică a unui meteorit produce o diferenţă în culoarea flăcării produse. De exemplu, dacă un meteorit conţine mult sodiu atunci flacăra va fi portocalie; potasiul produce o flacără purpurie, iar cuprul, una albastru-verzuie. Un procent foarte mic al acestor pietre ating atmosfera Pământului, dar apoi se întorc în spaţiul cosmic.
Poate că acest spectacol celest este frumos de privit, el însă nu este mereu inocent. Când o bucată de rocă venită din spaţiu are o dimensiune mare, aceasta produce un crater la impactul cu solul, iar pagubele pot fi observate la distanţe foarte mari. Într-adevăr, se presupune că la originea nopţii stelelor căzătoare se află cel mai cunoscut incident de acest gen, care a avut loc în Siberia, în 30 iunie 1908.
Cu 3 zile înainte de eveniment, oamenii au început să relateze fenomene atmosferice curioase: nori argintii, amurguri deosebit de luminoase. Astronomul britanic William Dening spunea că până şi în oraşul Bristol din Regatul Unit, în noaptea de 30 iunie, cerul era atât de luminos încât stelele practic nu se observau. În partea de nord, orizontul se vedea roşiatic, în timp ce în estul cerului predomina o culoare verzuie.
Deasupra Siberiei a fost observat zburând un obiect arzător, însoţit de sunete asemănătoare tunetului. Forma obiectului a fost descrisă ca fiind sferică ori cilindrică, iar unii au relatat că li s-a părut că a lăsat în urmă o bandă precum curcubeul. Aproximativ 80 de milioane de copaci au fost spulberaţi în explozia care ar fi putut echivala cu 20 de bombe atomice.
După noaptea de 30 iunie 1908, personalul medical s-a confruntat cu pacienţi care au contactat o maladie necunoscută. Autopsiile efectuate cu mijloace mai moderne au dovedit că oamenii au fost afectaţi de radioactivitate. Nici animalele nu au fost imune: renilor le apăreau pe piele răni şi cruste care nu se vindecau.
Se crede că explozia a fost cauzată de un meteorit mare, ori un fragment de cometă, la înălţimea de 10 km, deci nu a fost un impact propriu-zis. Cercetătorii sunt de părere că obiectul avea dimensiuni de zeci de metri.
Dacă plănuiţi să celebraţi noaptea stelelor căzătoare, pe lângă telescop, înarmaţi-vă şi cu dorinţe: cine ştie, s-ar putea să se îndeplinească!
Andrea Nagy
Foto: Agerpres
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
