Un comeback show cu grad de încărcătură emoțională, la Fabrica de Pensule

Fabrica de Pensule iese pe piaţă cu un nou program, noi strategii pentru programul de arte vizuale. Un conținut și program care să depășească conceptul de spațiu expozițional și să-l transforme într-un spațiu de dialog, cu problematici curente.

În acest context, expoziția Glossary of Distant Narratives este un comeback show cu un grad de încărcărcătură emoțională. 

Articol editat de Carmen Sas, 31 mai 2019, 11:08

Fabrica de Pensule iese pe piaţă cu un nou program, noi strategii pentru programul de arte vizuale. Un conținut și program care să depășească conceptul de spațiu expozițional și să-l transforme într-un spațiu de dialog, cu problematici curente.

În acest context, expoziția Glossary of Distant Narratives este un comeback show cu un grad de încărcărcătură emoțională. 

Mihai Iepure: Expoziţia este intitulată Glossary of distant artists. Fiecare dintre aceşti artişti locuieşte în afara României, dar e de origine română. Ni s-a părut interesant să aducem aceste lucrări video, ca să arătăm o altă modalitate de a lucra, cu altă optică. Pentru că arta video nu este acelaşi lucru cu filmul cinematografic. Conceptul expoziţiei sugerează faptul că aceşti oameni, intrând sub auspiciile unei culturi străine, reuşesc să se conecteze la un limbaj universal. Aceste naraţiuni, aceste istorisiri care sunt la distanţă pot fi de fapt aduse în acest cadru local şi pot să comunice mesajele artiştilor către public.

Carmen Sas: Putem puncta câteva din aceste povestiri?

Mihai Iepure: Îl avem pe Ovidiu Anton, care este un artist austriac de origine română, care are un film intitulat Streetcat Deluxe. El filmează o seamă de pisici dintr-un oraş din Turcia, pe care le observăm în mediile lor naturale. Fiecare dintre ele îşi spune istoria, istorii spuse şi de actori care vorbesc în limba engleză, ce menţionează, pe lângă detaliile vieţii de pisică, poveştile locului.

Carmen Sas: Câte minute are un astfel de video?

Mihai Iepure: Cel mai lung are treizeci şi ceva de minute. Un alt artist este Andreea Faciu, care locuieşte în Germania, dar a reprezentat România la Bienala de la Veneţia. Un proiect al ei constă din 3 filme care se numesc Touching the city, fiecare din aceste filme documentează traseul artistei printr-unul dintre oraşele europene. Mâna artistei este filmată cum atinge oraşul. Există un transfer dinspre oraş către eul sensibilului, care reuşeşte să articuleze ceea ce receptează şi să-l transmită în mediul video.

Carmen Sas: Un alt fir care urmăreşte expozanţii şi lucrările lor e încărcătura emoţională pe care o degajă fiecare film.

Mihai Iepure: Chiar am numit această expoziţie un show de reîntoarcere. Este încărcat emoţional tocmai din acest punct de vedere, faptul că aceşti artişti sunt aduşi acasă, iar această reîntâlnire este într-o anumită măsură emoţională.
În arta contemporană, de multe ori materialul nu este produs de mâinile artistului: artistul este un aşa-zis conceptual, un gânditor, cere altuia să-i producă lucrurile. Dar nu înseamnă că nu există o legătură serioasă, o legătură puternică între artist şi creaţia sa.

Carmen Sas: Spectatorii care vor veni la Fabrică vor putea alege filmul pe care doresc să-l vizioneze, sau există un desfăşurător?

Mihai Iepure: Filmele vor rula în loop, în mod concomitent, în aceeaşi sală. De fapt Fabrica trece prin nişte schimbări importante, una dintre aceste schimbări este faptul că mutăm multe dintre sălile pe care le avuseserăm până de curând la etajul I la parter, în curtea interioară. Într-un fel, aceasta este o oportunitate, pentru că ne dă şansa să regândim modul în care punem lucrurile în scenă. Avem un spaţiu mult mai generos al acestui pilot care a fost lansat în 2016 ca un spaţiu de proiecte al Fabricii de Pensule şi care, cu ocazia elaborării unei noi strategii pentru programul de arte vizuale, este relansat ca un spaţiu de dialog.

Carmen Sas: Apropo de dialog, cine te aştepţi să fie publicul?

Mihai Iepure: O instituţie culturală din domeniul artelor vizuale în România are nişte publicuri: există publicul specializat – familiarizat cu domeniul – şi există publicul larg, care vine din curiozitate, care este obişnuit mai degrabă cu mediile tradiţionale ale artelor vizuale. Este important într-o anumită măsură un transfer de cunoaştere din partea unui specialist, în momentul în care deschizi uşa către acest gen de expoziţie, orice tip de public care intră acolo trebuie să poată să aibă un anumit tip de experienţă. Un artist contemporan, chiar dacă lucrează cu aceste medii neobişnuite, trebuie să ia în calcul şi acest tip de experienţă pe care o poate avea orice tip de public.

Carmen Sas / Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.