Ce mai citim: Domenico Starnone – Noduri
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 4 noiembrie 2018, 06:00 / actualizat: 4 noiembrie 2018, 8:41
Dilema bărbatului însurat este că nu știe dacă e mai bine să aibă dreptate sau să aibă liniște. Nu sunt bărbat, ca să știu cît adevăr se află în spatele acestei glume, dar știți cum se spune: nu iese foc fără fum.
Una dintre cărțile pe care le-am citit recent m-a convins că un sîmbure de realitate tot există. Este scrisă de Domenico Starnone, un autor italian născut la Napoli în urmă cu 75 de ani. Publicul român nu a avut pînă acum șansa de a se întâlni cu romanele sale, deși are în spate o carieră lăudată de critica de specialitate, iar Via Gemito, apărut în anul 2000, a fost recompensat cu importantul premiu literar Strega. Despre Domenico Starnone s-a speculat că ar fi soțul altei scriitoare italiene de succes, Elena Ferrante, pe care de fapt nimeni nu o cunoaște și nu știe cine este cu adevărat. Unii au lansat chiar ipoteza că Ferrante ar fi de fapt însuși Starnone, bazîndu-se pe faptul că au un stil asemănător de a scrie.
Nu știm nici dacă este sau nu real acest zvon. Ce știm cu siguranță este bucuria pe care editura Litera a făcut-o cititorilor publicînd romanul Noduri semnat de Domenico Starnone. Titlul original este Lacci/ Șireturi și coperta este identică în aproape toate țările unde a fost tradus: o pereche de pantofi bărbătești negri cu șireturile legate unul de celălalt. Traducerea în limba română îi aparține Ceraselei Barbone, care a făcut o muncă grozavă: avem în față un text care sună limpede și captivant. Potrivit celor declarate de Starnone unui post italian de televiziune:
Este povestea unei familii fericite care se confruntă cu o criză. Personajul masculin, Aldo, se îndrăgostește de o tânără și își părăsește soția. Aventura durează 4 ani, după care el se întoarce acasă din motive obscure, nici măcar el nu știe exact de ce se întoarce. Există o reconciliere între ei, iar centrul cărții este drama acestei împăcări, drama iertării. În aparență, vor duce o existență senină, dar un furt petrecut în casa lor ne dezvăluie toate tensiunile și ura acumulată între soți.
„Dacă tu ai uitat, distinse domn, îți amintesc eu: sunt soția ta.” Cu aceste cuvinte se dechide romanul Noduri, care pe parcursul a mai puțin de 200 de pagini întregește perspectiva. Vanda e soția abandonată, ea are primul cuvânt. Dar inteligența scriiturii lui Starnone este că mută centrul de greutate și spre ceilalți protagoniști ai dramei: soțul și cei doi copii ai lor, care îi aduc aminte tatălui de firele invizibile care țin împreună o familie.
”Scheletul” pe care orice familie îl are ascuns în dulap și celebrele vorbe ale lui Tolstoi că ”fiecare familie e nefericită în felul ei” se aplică de minune acestui roman. Citiți-l și vă garantez că va fi o lectură tulburătoare.
Anca Mureșan Bota
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
