După Balena albastră, apare o nouă amenințare serioasă în rândul tinerilor: jocul Momo

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 august 2018, 13:28

Cu toții ne amintim de jocurile copilăriei și de momentele în care eram prea mici pentru a ne confrunta cu adevăratele probleme ale vieții. Indiferent dacă băteam mingea afară sau divertismentul se consuma în fața ecranului, joaca a avut dintotdeauna conotații pozitive, de destindere și socializare. În prezent, însă, principala metodă de distracție a adolescenților sau a copiilor este internetul, care poate ascunde multe amenințări în rândul acestora. Jocurile de tipul Balena albastră continuă cu recentul Momo, care îi provoacă pe tineri să consume imagini violente și să urmeze comenzi care le fac rău atât fizic cât și psihic, ultimul scop fiind sinuciderea cu camera telefonului pornită. Odată intrat în joc, copilul sau adolescentul este amenințat constant pentru a rămâne până la sfârșit. Pentru a înțelege motivele de a participa la astfel de jocuri, este esențial să cunoaștem, mai întâi, caracteristicile vârstei celor vizați:

La vârsta adolescenței, cel puțin, sau a preadolescenței, copiii au foarte multă influență din mediu. Se dezvoltă în creierul lor niște arii foarte importante care țin de identitatea lor socială, de felul în care se raportează la ceilalți. Rețelele sociale vin cu un foarte mare impact când vine vorba de deciziile pe care ei le iau. Un alt lucru care e important de știut despre adolescenți e că ei au această iluzie a controlului, li se pare că lor nu li se poate întâmpla ceva rău. Atunci orice joc care împinge limitele poate să fie foarte atractiv, fie că vorbim despre jocuri care sunt violente, cu un conținut agresiv, fie că sunt jocuri care atrag după sine un nivel ridicat de adrenalină – știm că în adolescență aceasta este o nevoie pe care ei o au, o dorință foarte mare de a simți senzații cât mai intense, fără să își dea seama care e impactul pe termen lung. Nu își dau seama cât de grav poate să fie comportamentul lor, uitându-se în perspectivă. De asta, aceste jocuri violente pot să prindă la această categorie de vârstă. (Raluca Anton, psiholog).

Influența părinților poate fi, însă, mai puternică decât tendințele din rândul tinerilor, totul pornind de la educația primită încă din primii ani de viață:

Înainte ca aceste jocuri sau aceste persoane care construiesc jocurile să le solicite niște cerințe sau niște însărcinări, părinții le oferă acest confort al faptului că este cineva acolo. Cineva îi ascultă, cineva îi înțelege, iar atunci rolul părinților este să intervină când copilul este foarte mic, pentru a avea discuții în legătură cu ce înseamnă rețelele sociale, care sunt limitările lor, ce riscuri pot să apară în astfel de contexte. (Raluca Anton, psiholog).

Factorul psihologic stă atât la baza victimelor acestor jocuri, cât și a celor care inventează distracțiile fatale:

Când vine vorba de cealaltă parte a baricadei și de persoanele care stau dincolo de ecran, cu siguranță sunt persoane cu tulburări severe și cu comportamente care poate derivă din psihopatie, unde agresivitatea are un nivel foarte ridicat. (Raluca Anton, psiholog).

Cu toate că jocul atrage o anumită categorie de persoane, în special pe cele vulnerabile și dornice de atenție, acesta reprezintă o primejdie reală în lumea virtuală, care poate fi anticipată și evitată prin înțelegere și educație.

Precizăm că jocul nu a ajuns încă, în România, însă afectează tot mai multe țări din lume.

Cristina Elena Talpoș

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.