[FOTO/AUDIO] Ei sunt premianţii Expo Maraton 2018

Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca şi-a desemnat câştigătorii Expo Maraton 2018.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 16 iunie 2018, 06:00 / actualizat: 21 iunie 2018, 9:58

16 tineri artişti la nivel de master şi licenţă, din specializările pictură, grafică, foto/video, procesare computerizată a imaginii, sculptură, artă textilă şi ceramică au fost prezenţi acolo. În studioul nostru am stat de vorbă cu trei dintre cei mai buni: Vlad Paraschiv, Andrei Nuţu, Silviu Ciora.

Această prezentare necesită JavaScript.

Vlad Paraschiv: Eu sunt de la secţia pictură, anul I master. Seria de lucrări cu care am participat, culmea, nu a avut titlu (n.n. s-a numit Untitled). Nu am vrut să-i dau un titlu care să limiteze, cumva, conceptul expoziţiei şi al lucrărilor. Ca şi imagine, am reprodus nişte personaje dar nu am pus accent pe identitatea personajelor, care erau reprezentate toate din spate. M-am axat pe ce pot să fac în pictură, ce mă atrage. Am creat o atmosferă chiar prin caracteristica aceasta, de static; te poţi concentra exact pe imaginea pe care eu am vrut să o prezint. Expoziţia a pornit ca un exerciţiu de imaginaţie, pentru că eu am încercat să creez o metaforă între personajele reprezentate şi fundalul picturilor, care efectiv este inexistent. Am lăsat pânza grunduită (nu am aplicat pigment deloc), tocmai ca să creez contrastul acesta de artificial şi organic (pictura organică şi pânza artificială). Voiam să creez metafora că nu există nimic acolo, este un vid. Şi personajele erau îndreptate către vidul acela.

Această prezentare necesită JavaScript.

Carmen Sas: Şi le-ai dat voie, astfel, privitorilor, publicului, să îşi creeze propria poveste, să fie ei ochii personajelor tale, să vadă ei dincolo…

Vlad Paraschiv: Aşa este. Am reprezentat cu haine pentru spectaculozitatea imaginii. Nu am reprezentat nuduri, ca şi cum personajul dintr-odată a fost luat din contextul lui – fie el oricum îmbrăcat – şi plasat în vid. Este un exerciţiu de imaginaţie care te împinge înspre o introspecţie.

Andrei Nuţu: Sunt student în anul III la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, secţia pictură. Am participat cu un proiect intitulat Metanoia. Toate lucrările au fost realizate în ulei pe pânză, cu o tehnică clasică, referindu-se la cum poţi să pui în aceeaşi imagine, partea sacră şi partea profană, ce modalităţi plastice pot să abordez ca să pot să redau ceea ce nu este vizibil pentru ochiul liber. În mare parte, lucrările sunt figurative, cu anumite influenţe abstracte legate de texturi sau de cromatică. Metanoia înseamnă o schimbare a percepţiei, a minţii: pentru a putea să vezi ceea ce nu există de fapt, trebuie să înveţi să foloseşti alţi ochi. Proiectul a venit dintr-o documentare personală: e şi un parcurs de căutare a mea, ca persoană. Am încercat să-mi transpun vizual lucrurile care mă preocupă pe mine, de aici porneşte ideea de apartenenţă la mine şi la individualitate. Evident că e un proiect subiectiv, nu mă aşteptam să ia premiul publicului. Prin expoziţie am vrut să-i introduc pe oameni într-o atmosferă, într-o stare de introspecţie cât să le ridice anumite probleme şi să nu plece la fel cum au venit.

Carmen Sas: Şi ce ai descoperit, înăuntrul tău, la sau despre tine, lucrând la această expoziţie?

Această prezentare necesită JavaScript.

Andrei Nuţu: Am descoperit că ştiu mai puţine decât credeam. 🙂 Procesul acesta de autocunoaştere e destul de larg; şi cu cât încerci să-l aprofundezi, cu atâta deschizi mai multe uşi. Dar de aici sosesc toate sursele de inspiraţie şi toate proiectele. Şi proiectul de faţă a pornit din dorinţa mea de a mă căuta personal, în zona spirituală.

Silviu Ciora: Precum colegii mei care au folosit pânza şi pictura, şi eu la rândul meu am încercat să mă joc cu lumina, dar pe partea tridimensională. Mai exact am făcut o instalaţie ce reprezenta trei ţânţari de 3.4 metri înălţime; şi o serie de 85 de ţânţari de 50×50 cm, care erau îngrămădiţi într-un spaţiu. Am vrut să subliniez o ironie: ţânţarul ca insectă agasantă, enervantă, un parazit. Din punctul meu de vedere aşa este şi omul, până la urmă: enervant dar amuzant. De aceea am şi colorat fluorescent, ca să fie totul într-un wibe destul de jucăuş, de plăcut. Am folosit lumina fluorescentă şi UV nu doar pentru atmosferă, ci am vrut să atrag direct personajele care au venit să se asocieze cu ţânţarul, cu individul. Cumva şi privitorul era pus în aceeaşi dimensiune cu ţânţarul respectiv.

Această prezentare necesită JavaScript.

Carmen Sas: De ce credeţi că lucrările voastre au fost votate?

Silviu Ciora: Cred că a atins trei mari câmpuri: minte, mână şi atmosferă.

Vlad Paraschiv: Nu am un răspuns concret, chiar nu mă aşteptam la votul publicului, nu am făcut nişte lucrări care să se încadreze într-o modă actuală. Pentru mine răspunsul probabil se leagă de muncă: am muncit mult să scot o serie de lucrări care să fie bune, din punctul meu de vedere.

Andrei Nuţu: Nici eu nu mă aşteptam să aibă un impact atât de mare asupra publicului. Evident, ca artist te interesează relaţia pe care o ai cu publicul care vine la expoziţiile tale. Dar dintr-un punct încolo, rişti să te intereseze prea mult latura aceasta şi să nu te mai axezi prea mult pe lucrări. Am hotărât că ce am eu de făcut este să realizez lucrările la un nivel cât mai înalt, cât mai sincer. Pentru că, dacă eu sunt sincer cu mine, şi lucrările reuşesc să capteze această sensibilitate şi e imposibil să nu atingă câţiva oameni care vin.

Vlad Paraschiv: Cred că numitorul nostru comun este autenticitatea şi sinceritatea.

Carmen Sas: Aţi câştigat marele premiu, o călătorie de documentare la Bienala Internaţională de Artă Contemporană de la Liverpool. Ce înseamnă asta pentru voi?

Andrei Nuțu: Eu pot să vorbesc şi din experienţă. Nu am mai fost la Bienala de Artă Contemporană de la Liverpool, dar am fost la cea de la Veneţia, de două ori. Pot să spun că, dacă participi şi poţi să vezi o bienală, ca artist, îţi ridică foarte multe probleme, te pune pe gânduri, te provoacă. O bienală – pentru mine cel puţin – înseamnă o ancoră către contemporaneitate în primul rând, către reperele pe care le are societatea de astăzi, la nivel artistic. Bineînţeles că după ce pleci de acolo eşti nedumerit. Vezi foarte multe lucrări, primeşti foarte multe informaţii, dar care, în timp, se sedimentează şi care te ajută cumva să evoluezi.

Silviu Ciora: Înveţi la şcoală despre artistul respectiv, înveţi despre bienala de la Veneţia, ai văzut artiştii care au participat acolo. Dar e doar teoretic, pur teoretic. Nu se compară cu realitatea pe care tu o trăieşti când mergi să vezi lucrările respective, care să constituie o bază, până la urmă. Chiar dacă o lucrare e bidimensională, când o vezi în realitate e altceva. Aura e mult mai compactă acolo. De aceea cred că e foarte important pentru artişti: cu cât vezi mai mult, cu atât eşti mai conştient unde te plasezi şi ce poţi să faci ca să ajungi până la urmă, acolo unde îţi doreşti.

Vlad Paraschiv: Arta contemporană se bazează foarte mult pe diversitate. Una e să vezi o lucrare într-o fotografie, alta e să intri efectiv în contact cu ea. Totul se rezumă la experienţă, iar pentru noi, artiştii, experienţele sunt importante. Eu mă bucur că voi avea parte de o experienţă frumoasă.

Carmen Sas: Şi acum, pentru că ne-aţi introdus în lumea voastră, am vrea să vă vedem lucrările. Unde pot fi ele găsite?

Vlad Paraschiv: Cele pe care le-am prezentat la expoziţie pot fi văzute la Galeria de Artă Paul Sima, până în 28 iunie 2018.

Andrei Nuţu: Proiectul de la Expo Maraton coincide cu proiectul meu de licenţă. O mică parte din el va fi expus în cadrul expoziţiei absolvenţilor de la Expo Transilvania, la finalul lunii acesteia.

Silviu Cioraş: Între 2 şi 5 august, la Untold, în Sala Polivalentă vor fi expuse lucrările mele. De asemenea, la Electric Castle, între 18-23 iulie, pe toată perioada festivalului.

Carmen Sas: Băieţi, felicitări pentru premiu şi aştept să ne reîntâlnim după ce veţi reveni de la Liverpool, ca să completăm discuţia de acum,

Andrei Nuţu, Carmen Sas, Silviu Ciora şi Vlad Paraschiv

Carmen Sas / Andrea Nagy