Regizorul israelian Samuel Maoz: Să critici nu înseamnă să trădezi
Articol editat de Carmen Sas, 28 mai 2018, 12:11 / actualizat: 30 mai 2018, 9:34
Regizorul Samuel Maoz este o prezență familiară la TIFF. Primul său film, Lebanon, câștigător în 2009 al Leului de Aur de la Veneția, a fost proiectat în cadrul Focusului Israel în 2010, iar în 2012 Maoz a fostmembru al juriului TIFF.
Anul acesta al doilea lung metraj semnat Samuel Maoz, ”Foxtrot”, a fost proiectat la gala de deschidere, în Piața Unirii, în prezența a 3.000 de spectatori. O experiență copleșitoare, spune regizorul vorbind despre seara de vineri de la TIFF.
Filmul spune povestea unei familii destrămate în urma dispariției tragice a fiului plecat la război.
De unde titlul ”Foxtrot”? Pentru că uneori viața este ca un dans: ai senzația că dacă faci pașii potriviți te salvezi, scapi, însă dansul te aduce exact în locul din care ai plecat. Este o poveste despre oamenii care încearcă să aleagă normalitatea, dar care nu pot scăpa de conflictul care macină societatea israeliană. Un conflict care durează de decenii, cu Palestina, și la care nu se întrezărește o soluție. Samuel Maoz spune însă că povestea se regăsește întrucâtva și la nivelul societățiiromânești.
”Mi-am dat seama că și societatea românească are o traumă pe care încearcă să o depășească. Am impresiaca și voi sunteți prinși într-un dans între comunism șicapitalism. Dar este de înțeles asta și mă gândesc la generația care s-a format în comunism și care peste noapte trebuie să facă față la o altă realitate. Este într-un fel ca un clișeu dintr-un film american, cu bătrânul care și-a petrecut mare parte din viață în închisoare și atunci când este eliberat iși dă seama că nu știe unde sa se ducă. Și face tot posibilul să rămână închis sau sa vină înapoi. Pentru că situația generală se poate schimba într-o noapte, însă ca să schimbi lucrurile cu adevarat ai nevoie de câteva generații.”
Momentele de comedie neagră din ”Foxtrot”, episoadele cu soldați israelieni plictisiți de misiunea lor in mijlocul deșertului și secvențele care îi surprind musamalizand moartea unor tineri palestinieni, au scandalizat Guvernul Israelian, care l-a catalogat peMaoz drept trădător, pentru că și-a permis să ironizeze armata.
Și pentru că la TIFF anul acesta există o secțiune care vorbește despre corectitudinea politică, l-am întrebat pe regizor dacă nu cumva ea omoară dreptul de a critica liber ce ți se pare greșit:
”Chiar cred că fiecare societate umană trebuie să se străduiască să devină mai bună. Iar condiția fundamentala a acestei îmbunătățiri este să fie capabilă sa se autocritice si să accepte critica. Însă atunci când critica este vândută publicului drept trădare, iar criticii sunt considerați dușmanii poporului nu ai șansasă crești, să te înalți. Se intamplă ca în ”Foxtrot”. Ești îngenuncheat, doborât, până când noroiul te înghite.”
”Foxtrot” poate fi vazut si vineri, 1 iunie, de la 19:30 la Cinema Mărăști. Pelicula a fost distinsă cu MarelePremiu al Juriului la Festivalul Internațional de Film de la Veneția (2017) și 4 premii ale Academiei Israelienede Film.
Samuel Maoz: Născut în 1962, în Tel Aviv, cineastul a luptat în războiul din Liban, în 1982, ca soldat pe tanc. A făcut studii de cinema la Universitatea de Arte din Tel Aviv, pe care a absolvit-o în 1987.
A regizat mai multe documentare TV – Total Eclipse (2001), The Devil from Moscow (2003) and The Insufferable Lightness of Being (2005) – înainte de debutul în lungmetraj de ficțiune, Lebanon (2009). Filmul a fost obținut Leul de Aur la Festivalul de la Veneția, în 2009, European Discovery 2010, PremiulFIPRESCI, Carlo Di Palma & European Cinematographer la Premiile Academiei Europene de Film 2010, și Marele Premiu al Juriului & Cel mai bun scenariu la Asia Pacific Screen Awards.
Doina Borgovan
