Prima pagină » Reportaje » Magia creioanelor colorate și a creaturilor fantastice descoperită în ”Traista cu povești”

Magia creioanelor colorate și a creaturilor fantastice descoperită în ”Traista cu povești”

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 19 martie 2018, 15:30 / actualizat: 19 martie 2018, 17:44

În week-end-ul care a trecut, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei s-a desfășurat a V a ediție a Festivalului “Traista cu povesti”, un eveniment multicultural organizat de Asociația Firul Ariadnei în parteneriat cu Fundația Părinți din România, eveniment care celebrează în Cluj-Napoca Ziua Mondială a Povestitului.

În traista cu poveşti, copiii au reuşit să descopere basmele tradiţionale româneşti, dar şi ale altor popoare. Au desenat, au decupat, au învăţat să modeleze în cadrul atelierelor de lucru manual, au participat la concursuri de desenat personaje fantastice la atelierele creative. Au vizionat proiecţii de animaţie şi diafilm, spectacole multimedia. Au participat şi la lansări de carte şi, bineînţeles, au admirat mulţimea de creioane adunate într-o frumoasă expoziţie de către Ariadna Ichim.

Ariadna Ichim: — Această pasiune pentru creioane a început datorită faptului că mie îmi place foarte mult să scriu. Şi-mi place foarte mult să scriu cu creionul. La un moment dat am constatat că am câteva exemplare foarte drăguţe. M-am hotărât atunci să le pun la un loc şi să încep o colecţie. Se prea poate ca acest moment să urmeze după ce în copilărie avusesem o altă colecţie de creioane chinezeşti pe care la un moment dat am pierdut-o, astfel încât am reconstruit această colecţie adăugând tot mai multe exemplare, foarte multe din întreaga lume, chiar din vremea celui de-al Doilea Război Mondial.

Rodica Tulbure: — Cum arată un creion de pe vremea războiului?

Ariadna Ichim: — Este puţin mai gros decât creioanele din ziua de astăzi. Şi mina din interiorul său este mai groasă. Nu are radieră, iar învelişul este negru, nu galben. La un moment dat prietenii mei, au aflat de pasiunea mea și au început să-mi facă cadou creioane. Am ajuns în 2018 la aproape 2000 de creioane.

Rodica Tulbure: — Fiecare creion are o poveste?

Ariadna Ichim: — Există mai multe creioane care au o poveste aparte. Din câte văd în acest moment, cel mai drag mie din această colecţie este creionul măturică: în loc să aibă o radieră, acesta are o mătură în coadă. Ne arată faptul că lucrurile pot fi măturate şi luate de la capăt la un moment dat.

Rodica Tulbure: — Creioanele, pe lângă îmbrăcămintea de lemn frumos colorată, în interiorul lor ascund o mină. Cu ajutorul acelei mine, noi reuşim să creem tot felul de lucruri interesante.

Ariadna Ichim: — Într-adevăr, această mină este diferită. Mă refer la creioanele grafice, cu care unii dintre noi scriu, alţii desenează. Nu întotdeauna folosim acelaşi tip de creion. Vom alege creionul cel mai potrivit în funcţie de concentraţia de grafit care se află în miezul creionului. Din istoria creioanelor aflăm că în Statele Unite la un moment dat cineva a venit cu ideea de a grada aceste creioane, observând că în funcţie de concentraţia de grafit care este introdusă în compoziţia formată din grafit, lipici lichid şi apă, acestea lasă urme mai negre, mai subţiri, mai groase. Inclusiv după sunetul lor îţi poţi da seama de concentraţia de grafit din interiorul creionului. Aşa că pe o scală de la 1 la 10, le-a dat numere. Cel mai cunoscut, pe care majoritatea oamenilor îl folosesc, este nr. 2, deoarece are o compoziţie suficient de concentrată pentru lăsa o urmă clară şi în acelaşi timp care nu zgârie. Minele cele mai fine, care lasă cea mai uşoară urmă, sunt folosite la desen în anumite zone ale desenului, de specialişti care ştiu cum să le folosească. Pentru scris acelea nu sunt potrivite (de exemplu nr. 10).

Rodica Tulbure: — Creioanele au mai fost expuse?

Ariadna Ichim: — Nu, este prima dată.

Tema festivalului din acest an a fost “Creaturi magice şi fantastice”. Adrian Barbu a reuşit să-i înveţe pe cei mici cum pot crea un astfel de personaj de poveste.

Adrian Barbu: — În toate poveştile şi mai ales în cele vizuale (desenele, basmele desenate, filmele, jocurile din ultimii 20-30 de ani), aşa-zisele creaturi fantastice sunt de fapt rezultate ale unor combinaţii de elemente deja existente. Asta am lucrat şi cu copiii adunaţi la activitate, să luăm elemente din diverse zone zoologice şi să vedem dacă pot fi legate coerent între ele. E uşor să ataşezi să zicem unui urs de pluş o uşă de dulap. Dar să le faci să fie articulate între ele şi organic legate între ele, funcţionale, asta e mai dificil. Şi atunci, în momentul în care iau un animal patruped care are picioarele provenind de la alte patru specii diferite, e important să fie articulate şi să arate ca şi cum ar funcţiona.

Rodica Tulbure: — Ce au reuşit copiii să creeze?

Adrian Barbu: — O mulţime de abateri de la normă; ceea ce-mi şi doresc din partea lor de altfel, pentru că mi-aş dori să nu-i văd că au devenit nişte adulţi conformişti şi băgaţi fiecare în cutiuţa lui. Dacă de la vârsta de 3, 4, 5 ani reuşesc să-şi surprindă părinţii, să mă surprindă pe mine cu creativitate şi inventivitate şi încălcare de reguli, cred că sunt pe drumul cel bun.

Zânele, zmeii, balaurii, animalele năzdrăvane şi alte personaje de basm au reuşit să impresioneze pe cei peste 300 de copii participanți la cea de-a V-a ediţie a Festivalului “Traista cu poveşti”.