Sebastian Lelio: Una mujer fantastica este ”o forță a naturii”

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 martie 2018, 14:46 / actualizat: 7 martie 2018, 15:53

La cea de-a 90-a ediție a premiilor Oscar, regizorul chilian Sebastian Lelio a câștigat premiul pentru cel mai bun film străin: Una mujer fantastica/O femeie fantastică. În anul 2007, el a obținut Trofeul Transilvania, pentru cel mai bun film, cu pelicula ”La Sagrada Familia” (semnat cu numele Sebastian Campos), iar de atunci este un apropiat al Festivalului Internațional de Film Transilvania, și-a prezentat toate filmele la Cluj.

Sebastian Lelio intervievat de Anca Bota

În 2017, înainte de prezentarea în premieră în România a filmului premiat cu Oscar, Sebastian Lelio a acordat un interviu pentru Radio Cluj.

Anca Mureșan Bota: V-ați născut în Argentina, dar lumea vă prezintă ca regizor chilian.

Sebastian Lelio: Da, m-am născut în Argentina, tatăl meu este din Argentina, iar mama din Chile. Părinții mei au divorțat când eram mic și m-am mutat cu mama în Chile, dar îmi place foarte mult și Argentina.

AMB: Numele dumneavoastră. Campos sau Lelio?

SL: Corect. Și asta face parte din poveste: m-am născut Lelio, am devenit Campos, după numele celui de-al doilea soț al mamei mele, apoi am redevenit Lelio. Lucrurile sunt complicate.

AMB: Viața e complicată…

SL: Viața e un mister, cum zice și Madonna într-un cântec…

AMB: Am citit în biografia dumneavoastră că aveți o oarecare experiență în jurnalism.

SL: Am studiat un an de jurnalism, dar voiam să fac film și m-am străduit să scap. Dar am totuși amintiri frumoase din vremea aceea, a fost o experiență plăcută și am avut lecturi interesante în acea perioadă. A fost un an bun din acest punct de vedere.

AMB: Au trecut 10 ani de când ați câștigat Marele Premiu la TIFF pentru filmul ”La Sagrada Familia”. V-a influențat cariera acest premiu?

SL: Poate că da. M-am bucurat tare mult atunci și stă mărturie faptul că am venit aici cu toate filmele mele. Am terminat de atunci cinci filme și pe toate le-am prezentat la Cluj. Cu toate cinci am venit aici, nu pentru premiu, ci pentru că îmi plac oamenii, mi-am făcut prieteni și admir cinematografia românească. Cred că a devenit un fel de tradiție personală să vin aici după ce termin un film. Al doilea festival, după cel de la Berlin, unde au fost proiectate ”Gloria” și ”Una mujer fantastica” a fost TIFF-ul. Îmi place și programul de la TIFF și atmosfera, care e minunată, pentru mine e într-un fel ca și cum m-aș întoarce acasă.

AMB: Cine este Gloria, domnule Lelio, cine v-a inspirat pentru acest personaj?

SL: Gloria e un fel de Frankenstein al mai multor femei pe care le cunosc. Printre ele și mama mea. E un fel de colaj din mai multe femei ce aparțin unei anumite generații. (n.r. generația femeilor trecute de 50 de ani)

AMB: Și ”Femeia Fantastică”?

SL: Eu îl definesc ca un film transgender. În spaniolă folosim același cuvânt pentru ”gen” cinematografic și ”gen” sexual. Filmul meu este despre o femeie transgender, dar este el însuși un film transgender, pentru că explorează diverse teritorii de exprimare: are elemente de film romantic, de film cu stafii, thriller, musical, fantasy, film despre umilință și răzbunare; are și elemente de documentar, pentru că în centrul lui se află această femeie reală, ce este cu adevărat o femeie transgender și mi-am dorit să o observ, să o portretizez și să o pun pe ea în centrul filmului meu.

AMB: Ce ne puteți spune despre actrița din film?

SL: Se numește Daniela Vega și e o adevărată forță a naturii. E o luptătoare și în film și în viață, e cu adevărat fantastică. Când am cunoscut-o am fost foarte impresionat și fascinat de ea. A fost o reală provocare, pentru că, din păcate, avem tendința să fim destul de leneși din punct de vedere spiritual.

AMB: Literatura sud-americană este foarte cunoscută în Europa, dar nu se poate spune același lucru și despre cinematografia provenind din această parte a lumii. Aveți o explicație pentru acest lucru?

SL: Nu este ușor pentru filme care nu sunt în limba engleză să fie văzute în alte țări. Există o dictatură, o tiranie a cinema-ului în engleză și asta e nedrept pentru alte țări și culturi în care se face film, iar accesul la ele este limitat. Același lucru se întâmplă și cu cinematografia românească: este extraordinară, dar nu e ușor să vezi filme românești în America Latină, trebuie să le cauți. Însă ce pot să spun? Asta e lumea în care trăim.

Anca Mureșan Bota

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.