Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii … majorări salariale care mai mult i-au dezamăgit pe români

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 17 februarie 2018, 13:02 / actualizat: 26 februarie 2018, 10:36

Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii, spunea un celebru dramaturg englez. Maxima se aplică şi recentelor majorări salariale, care mai mult i-au dezamăgit pe români. Şi aici s-a văzut efectul pervers al mutării contribuţiilor sociale de la angajator la salariat în numele simplificării încasărilor la buget, dar şi a combaterii muncii la negru. O situaţie generală a ceea ce s-a resimţit în masa de salariaţi o are prorectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Dan Lazăr, fost secretar de stat în Ministerul de Finanţe:

5% avem categorie de personal la care le-a scăzut salariul între 0 şi 20%, şi aici mă refer la categoriile de personal care au vechime în muncă, eventual şi funcţie de conducere. Ei, în unele situaţii, ajung la plafonul din grila de salarizare la care trebuie să se ajungă până în 2022 şi atunci nu putem să le mai aplicăm acea majorare de 25% la salariul brut. În consecinţă, pe net, ei pierd. Mai avem o categorie, care e personalul cu norme fracţionare (adică care nu au o normă întreagă). Oamenii trebuie să vină cu bani de acasă.

A doua problemă este această mutare a contribuţiilor din sarcina angajatorului către angajat. În momentul în care măreşti brutul, când muţi contribuţia în salariul angajatului, de exemplu nu e tot una să iei 5% din 1.000 de lei, sau să iei 5% din 1.500 lei. În momentul în care iei din 1.500 lei, impozitul e mai mare. Şi atunci, pe net, angajatul poate pierde. Sau mai e cea de-a treia variantă, în care ambele afectează: şi legea salarizării şi Codul Fiscal. (Dan Lazăr, fost secretar de stat în Ministerul de Finanţe)

În mod paradoxal, mutarea contribuţiilor sociale la angajat a lovit în veniturile conducerii UBB, dar şi a profesorilor invitaţi, ultimii trebuind să aducă bani de acasă dacă vor să predea la o universitate din Cluj sau din ţară. Profesorul Dan Lazăr:

Guvernul a găsit drept soluţie să ceară universităţilor să rezolve problema plăţii contribuţiilor din veniturile proprii, ceea ce nouă ni se pare iraţional. Mai mult, se pune problema şi a echităţii. Dacă luăm în considerare cele două categorii, adică avem un angajat, să zicem, cu 4 ore, cu normă fracţionară, şi un angajat cu 8 ore, dacă stagiul de cotizare şi plata contribuţiilor se va face de către angajator pentru cel cu 4 ore la salariul minim şi să zicem că celălalt ar avea chiar salariul minim cu normă întreagă, în momentul în care vor ajunge la pensie, plătindu-se aceeaşi contribuţie pentru ambii, ei vor avea aceeaşi pensie, în condiţiile în care unul a lucrat o jumătate de normă şi celălalt a lucrat o normă întreagă. Noi, dacă nu o să avem finanţarea respectivă, va trebui să renunţăm la aceste categorii de cadre didactice. Vă daţi seama cum părem noi, să nu putem aduce visiting profesori. (Dan Lazăr)

Inechităţi au apărut şi în sistemul de învăţământ preuniversitar, unde profesorii cu gradaţii de merit primesc o majorare mai mică decât debutanţii. Liderul sindicatului din branşă, Lucia Cojocaru:

Se vede în medie o creştere de 4% la întreg personalul din învăţământ. Un profesor debutant a avut pe luna decembrie 1.467 lei, iar în luna ianuarie 1.626 de lei, o creştere de 159 lei. Un profesor gradul I, cu peste 25 de ani vechime în decembrie a avut 2.677 lei, în ianuarie, 2.788 lei, o creştere de 111 lei net, în mână. (Lucia Cojocaru)

În domeniul sănătăţii, majorările salariale ajung până la 5%, dar se aşteaptă cu îngrijorare reducerea sporurilor. Preşedintele Sanitas Cluj, Ştefan Roman:

Problema apare abia în luna martie, când ar trebui să intre în vigoare noul regulament de sporuri. Suma sporurilor nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază. Ori, în sistemul sanitar sunt şi unităţi de monospecialitate, cum este Spitalul Clinic de Boli Contagioase, unde sporurile erau mai mari de 30%. Nemulţumirea majoră e că, în spaţiul public, iniţial s-a mediatizat că va fi o creştere salarială reală de 25% şi nu o creştere diminuată până la 4%, prin transferul contribuţiilor. (Ştefan Roman, preşedintele Sanitas Cluj)

Lumea încă nu s-a dezmeticit asupra ultimei majorări salariale, care pentru unii e negativă. Cu atât mai mult cu cât inflaţia riscă să atenueze şi ea impactul acestei măsuri:

„Nu s-a mărit, nu a crescut, nu a scăzut.”

„Nu cred că s-a mărit cu nimic, absolut nimic n-am simţit în afară de frig!”

„Eu sunt profesor. Am simţit, mi s-a ridicat salariul cu în jur de 150 lei. E bine, domnule!”

„De ce să mă aştept la mai mult când e suficient că sunt majorate, e suficient că pensiile cresc, e suficient că se consumă mai mult. Părerea mea e una optimistă.”

„Lucrez în domeniu privat şi nu mă afectează, acolo avem majorare de salariu diferit de domeniul de stat.”

„Majorarea a fost foarte mică, microscopică. 40 de lei la un salariu se simte? E ceva infim având în vedere şi inflaţia, preţurile au crescut de la începutul lui ianuarie.”

„O mizerie pe faţă, nu ne-au mărit cu nimic. Au mărit brutul, dar practic netul pe care-l ia fiecare persoană nu l-au mărit deloc. La un salariu mediu pe economie ai 3 lei în plus, asta e treabă? Pe mine nu mă deranjează aşa tare, eu îmi negociez netul ca salariu, dar oricum, să pună atâţia oameni să se mişte în continuu, să creeze două luni de stres şi de dezechilibru economic, merită pentru 3 lei în plus la salariu? Eu zic că e cea mai mare prostie.”

„Salariul meu a crescut cu 200 lei aproape.”

Senzaţia în faţa acestor măsuri fiscale care tindeau să ridice nivelul de trai al românilor, e de improvizaţie şi adaptare din mers, ceea ce riscă să amplifice confuzia din rândul populaţiei şi tot odată nemulţumirea. O serie de sindicate anunţă deja ample mişcări de stradă. Era, poate, bine, ca toate aceste măsuri cu impact major asupra economiei, să fi fost simulate pe calculator înainte de a fi aplicate direct pe români.

Ovidiu Moldovan/Andreea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.