Filmul de weekend: hohote de râs la Moartea lui Stalin
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 10 februarie 2018, 06:00
Suntem în anul 1953 și Radio Moscova transmite în direct un concert cu muzică de Mozart. Personalul care asigură asistența tehnică primește un telefon să trimită urgent o copie cu înregistrarea muzicală. La telefon era însuși Iosif Visarionovici Stalin care asculta concertul, iar angajații intră în panică pentru că … nu se imprimase. Ca urmare, într-o debandadă totală, concertul se ia de la capăt, cu un dirijor luat din pat, fiindcă cel care s-a aflat inițial la pupitru suferă un accident stupid. Cu o mică întârziere, înregistrarea ajunge la cel care o comandase. Pare că lucrurile vor reintra în normal și toată lumea va fi mulțumită. Numai că se întâmplă ceva și mai îngrozitor: Stalin suferă un accident vascular și sub ochii noștri, vreme de aproape două ore, se derulează tabloul unei Rusii derutate, care își pierde ”tătucul”, și devine scena unor lupte incredibile pentru preluarea puterii.
Moartea lui Stalin este o comedie neagră. De fapt, aproape grotescă. Linia care separă lucrurile este extrem de fragilă și e greu de spus dacă personajele angrenate în sinistrul aparat politic ar trebui să ne facă să râdem sau să plângem. De altfel, atunci când am văzut filmul, publicul din sală s-a amuzat cea mai mare parte a timpului, însă la un moment dat o doamnă i-a apostrofat destul de sonor pe cei din jurul ei și le-a atras atenția că povestea de pe ecran este de plâns. Molotov, Hrușciov, Malenkov, Jukov, Bulganin și Beria, cel mai ticălos dintre toți, ne introduc într-o atmosferă atât de dureros-cunoscută de către cei care au trăit în regimuri opresive și totalitare. Însă, dacă regizorul scoțian Armando Ianucci ar fi prezentat faptele fidel ar fi ieșit aproape un film de groază. El a ales să o dea pe latura parodiei nu pentru a îndulci monstruozitatea crimelor ce s-au petrecut în acele vremi și lăcomia cu care hienele s-au repezit să îi ia locul lui Stalin, ci din motive estetice. Și răul poate stârni amuzamentul când e îngroșat ironic, te poate trece un fior de groază și atunci când râzi cu lacrimi.
Dialogurile sunt excelente în Moartea lui Stalin, comicul de situație demn de admirație, iar actorii foarte bine aleși. I-am remarcat mai ales pe Jason Isaac în rolul lui Jukov, șeful de stat major al Armatei Roșii, Jeffrey Tambor în rolul lui Molotov, Steve Buscemi – viitorul președinte Hrușciov și Simon Russell Beale în rolul lui Beria, șeful Securității. Cu toții sunt mizerabili, oricare și-ar trăda prietenii și familia, fiecare vrea să aibă puterea absolută.
La Moscova, filmul a stârnit indignare. Cum mai sunt încă suficienți ruși care îl admiră pe Stalin, în frunte cu Vladimir Putin, spiritele s-au încins și filmul a fost catalogat drept ”extremist și insultător”. Conducerea politică din Uniunea Sovietică consideră inadmisibilă abordarea, falsă, jignitoare, defăimătoare. Pe scurt: nu poți să îți bați joc de simbolurile rusești, satira nu a fost gustată. Ba mai rău, a fost interzisă și retrasă din cinematografe. Un motiv în plus să mergeți să vedeți filmul.
Anca Mureșan Bota
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
