Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului. Prieteni imaginari şi o carte a simţurilor

Articol editat de cristina.rusu, 13 octombrie 2017, 12:10

Literatura ne familiarizează cel mai mult cu imaginarul, iar acest spaţiu presupune închipuiri de tot felul. Personajele tind să devină o ființă vie care locuiește înlăuntrul nostru, chiar şi după închiderea cărţii. Din acest motiv, obişnuim să nu le mai socotim imaginare. Ele trăiesc în noi, noi devenim ele, iar viaţa se petrece undeva între ceea ce am citit ca şi cum am fi trăit şi viitorul imprecis al reprezentării.

În copilărie imaginarul era atât de real, încât nu socoteam pe niciunul dintre prietenii din cărţi imaginar sau, mai rău, „inventat”.

În volumul coordonat de Nadine Vlădescu, Prietenii noştri imaginari, apărut la Editura Humanitas scriitorii şi-au povestit amiciţiile imaginare. Aceste întâmplări s-au petrecut cu mult timp înainte de a deveni scriitori, adică imaginanţi profesionişti, experţi în crearea lumilor imateriale, dar vii.

Despre prietenul imaginar se vorbește șoptit, delicat, cu afecțiune, ca și cum prietenul acesta trebuie protejat, ocrotit de răutatea lumii reale. Culmea e că marea majoritate a acestor prieteni dau putere și siguranță celor care povestesc despre ei.

Încă de la începutul volumului, scriitoarea Ana Dragu ne prezintă viaţa unui balon imaginar, cu o viaţă interioară atât de bogată, încât ţi-e imposibil să nu admiţi că el este cât se poate de real. Balonul ăsta ne povesteşte despre aventurile sale şi despre prietenia cu Saşa, un băieţel pe care îl însoţeşte la grădiniţă şi în parc.

Dan C. Mihăilescu vine cu amintirile sale din copilărie şi prietenia lui cu Silviu, alături de care visa la fortăreţe medievale, la Winnetou şi Atlantida. „Nu am fost niciodată singur înlăuntrul meu” declară autorul, ceea ce explică îndoiala, dojana sau blestemele care se îngrămădeau în mintea sa, atunci când se certa singur pentru greşeli şi tentaţii.

Ioana Bot ne face cunoștință cu Brândușa, o păpușă italiană din anii ‘60, iar Cezar este prietenul Elenei Vlădăreanu, care a însoţit-o în adolescenţă spre şcoală, apoi la evenimente importante precum admiterea. Cezar a fost acolo tot timpul, până când un moş i-a atras atenţia la coborârea din 69 că e ruşine să vorbeşti singur. Din păcate, acesta a fost momentul dispariției lui Cezar, care locuise în imaginaţie vreme îndelungată.

Cel-ce-te-vede-şi-n-sobă este povestea lui Florin Bican, o poveste pe cât de hazlie, pe atât de înfricoșătoare. O istorisire despre straniul sentiment de a fi în permanenţă privit şi judecat. Este acel amic care te însoţeşte şi tace, dar care îşi face simţită prezenţa, sancţionând sau închizând ochii metaforici.

Monica Pillat ne povestește despre un băieţel care îşi dorea un prieten nevăzut. Un scamator îi îndeplineşte această dorinţă şi îi oferă un prieten care ia numeroase chipuri şi care, prin acest şiretlic, nu devine niciodată plictisitor.

Cele treisprezece povestiri seamănă cu treisprezece capitole din jurnale distincte. Fiecare autor şi-a mărturisit intimitățile din copilărie sau din trecutul apropiat. E o carte unică grație ideii – tema prietenilor imaginari ai scriitorilor, modului în care a fost concepută, diversității ei, stilurilor și abordărilor variate. Astfel, autorii au oferit povești care au locuit atât de mult în imaginaţia lor, încât cititorul nu poate fi decât complice.

Se spune că, atunci când deschizi o carte, duhul ei te așteaptă ca pe marginea unui mormânt din care abia s-a ridicat. Tu încă nu-l vezi. Te apleci să te uiți la conținutul cuprins între coperte, dar acolo e doar giulgiul strâns al paginilor acoperite de semne. Ochii încearcă să descifreze enigma golului, plecând prin lectură în căutarea substanței dispărute. Cobori în lumea unor himere care devin tot mai prezente pe măsură ce te lași înlănțuit de ele, zicea Monica Pillat.

Duhul următoarei cărți pe care vreau să o prezint, Cartea simțurilor, este  unul blând și înțelept și are darul de a deschide drumul spre lumea senzațiilor și sentimentelor ascunse pe care, de cele mai multe ori, o ignorăm.

O antologie este ca o pădure cu multe cărări ce se ramifică, fiecare autor vine pe propria cărare, una pe care a construit-o și pe care a început să meargă încă din prima sa zi, când a început să miroasă, să vadă, să atingă, să audă, să guste lumea. Pentru că această antologie are în centru și ne povestește despre cele cinci simțuri, dar mai spune și de altele: al șaselea simț, simțul artistic, simțul premoniției prin vise.

Dan C. Mihăilescu, antologatorul cărții mărturisea într-un interviu dorința lui cea mai mare legată de acest volum: „Am dorit să fie o pledoarie pentru acuitatea simțurilor. Simțurile noastre trebuie ascuțite precum creioanele. Cartea aceasta ar trebui să funcționeze ca o ascuțitoare„.

O carte-călătorie în vieţile altor oameni, o colecţie de invitaţii către momente fragile, importante, îmbietoare, alese, trăite şi retrăite de unii dintre cei mai cunoscuţi scriitori, jurnalişti, redactori şi oameni de cultură: Ana Blandiana, Dan C. Mihălescu, Ioana Pârvulescu, Adriana Bittel, Mircea Cărtărescu, Cătălin Ştefănescu, Tania Radu şi mulţi alţii, care ne dau voie să le descoperim, îndeaproape, micile momente trăite poate la lumina lămpii, văzute numai de ei sau simţite în secunde care au părut ore.

Un volum colectiv dedicat simţurilor, un volum ofertant, care cuprinde texte pe care le citești de plăcere, cu sufletul la gură sau texte care se cer recitite, la care să meditezi.

O carte despre văz, auz, miros, gust, simț tactil, despre amintire şi simţire, despre memoria senzorială, despre senzaţiile copilăriei şi căutarea lui Dumnezeu, despre trecut şi prezent, despre cât e simţ şi cât e altceva în viaţa noastră“. „Cartea simţurilor“ reuneşte mărturiile unora dintre cei mai cunoscuţi intelectuali români din propriul labirint al memoriei senzoriale. Volumul adună texte semnate de Gabriel Liiceanu, Mihai Măniuţiu, Dan C. Mihăilescu, Angelo Mitchievici, Horia- Roman Patapievici, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Cătălin Ştefănescu, Ana Barton, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Constantin Coman, Horea Paştina, Monica Pillat, Andrei Pleşu, Mihai Sârbulescu, Victor Ieronim Stoichiţă.

Cartea simțurilor este acel gen de carte care aproape nu are sfârșit. O poți citi de unde vrei, poți începe cu orice text, fiecare cititor va avea fragmentul său preferat, mereu îți vine să te reîntorci la o povestire, la un eseu. Citești literatură bună, citești și jocuri de cuvinte, intri în memoria unor oameni pe care îi admiri, dar îți dezvolți și mintea (și cunoștințele) prin studii aplicate și docte.

Nu încheiem. Simţurile nu au reguli sau programe stricte. Memoria le adoptă pe rând. Am evadat, din vis în realitate şi invers. Din eul adânc spre inima naturii şi înapoi la ceea ce ştim că suntem. Sau, de fapt, n-am plecat niciunde şi n-am făcut decât să ne ridicăm de pe canapea şi să scoatem o carte din raft? Cartea simţurilor, bunăoară.

Vă așteptăm la sediile bibliotecii pentru a descoperi noi cărți, întâmplări și lumi imaginare și reale.

 Rodica Uifălean, Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” din Cluj.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.