Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Marcel Proust

Ce mai citim: Marcel Proust

Suntem permanent copleșiți de informații așa că și răspunsul la întrebarea ce mai citim? poate fi deosebit de complicat.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 iulie 2017, 06:00

Editurile lansează mereu noutăți, au apărut nenumărate bloguri de pe care afli săptămânal despre un scriitor care merită citit sau despre o carte care a luat un premiu important.

Nici nu s-a decernat bine Nobelul sau Man Booker-ul că deja cărțile premiate apar traduse în librării.
Astăzi vă propun însă să ne oprim din goana după noutăți și să ne întoarcem la clasici.

În 10 iulie s-au împlinit 146 de ani de la nașterea lui Marcel Proust.

Capodopera sa, În căutarea timpului pierdut este alcătuită din 7 volume și are în jur de 2.000 de personaje.
Graham Greene l-a numit pe Proust cel mai mare romancier al secolului XX, iar William Somerset Maugham a numit romanul lui Proust cea mai mare ficțiune din toate timpurile până în ziua de azi.

Subiectul urmăreşte evoluţia lui Marcel, din copilărie la maturitate, dar mai ales geneza complexelor şi influenţa lor asupra personalităţii. Marcel se naşte la Combray, într-o familie burgheză. Copilăria sa este marcată de o existenţă monotonă şi de gelozia faţă de Swann, un frecvent vizitator al mamei sale. După o adolescenţă de timid ce visează , se îndrăgosteşte de Albertine şi este cuprins de un distructiv sentiment de gelozie, frecventează lumea mondenă de la palatul Guermantes, încearcă să se elibereze de complexe şi de obsesia timpului, prin cultură.
Frescă socială minuțios alcătuită, În căutarea timpului pierdut rescrie definiția timpului în literatură. Acesta nu se derulează oră cu oră, cu senzație cu senzație, parfum, atingere și atmosferă. Toate au rolul de a ne ajuta să ne aducem aminte și să analizăm. Marcel Proust relatează mai multe asemenea experiențe, dintre care antologică este cea cu madlena, care-i amintește de copilărie și de mama sa.

O plăcere nespusă mă năpădise, izolată, fără noţiunea cauzei sale. Datorită ei, vicisitudinile vieţii îmi deveniseră indiferente, dezastrele ei, inofensive, scurtimea-i, iluzorie, ca atunci când iubeşti; /…/ Nu mă mai simţeam mediocru, supus capriciilor întâmplării, muritor. De unde putuse să-mi vină acea puternică bucurie? Simţeam că era legată de gustul ceaiului şi al prăjiturii, dar că le depăşea cu mult, nefiind probabil de aceeaşi natură.

Cele 7 romane ale lui Marcel Proust au fost traduse în limba română de Irina Mavrodin și publicate inițial la Editura Univers. Ele au fost reeditate și au apărut recent în aceeași traducere și la editura ART.
Datorită dimensiunilor sale, romanul lui Marcel Proust a intrat și în Cartea Recordurilor: este cel mai lung roman din lume, cu aproximativ 1.200.000 cuvinte și peste 9.600.000 milioane de caractere.
Și dacă nu vă încumetați să citiți atâtea pagini, primul roman al seriei a fost ecranizat într-un minunat film clasic, din 1982, cu Jeremy Irons și Ornella Mutti. Se numește O dragoste a lui Swann și a primit două nominalizări la Premiile Cesar.