Atelier de filozofie și antropologie medicală

Miercuri, 22 februarie, de la ora 18.00, dr. Marius Rotar, cercetător principal gr. I, de la Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia va prezenta lucrarea ”Înmormântări laice în România până la 1936”, în cadrul Atelierului Multidisciplinar și Interuniversitar de Filosofie şi Antropologie Medicală, în clădirea Clinicii „Medicala II”, str. Clinicilor nr. 2-4, la Etajul II, Sala Bibliotecii.

Articol editat de cristina.rusu, 21 februarie 2017, 06:00

Cum se ştie, Atelierul este un Centru de Excelență acreditat în cadrul Centrului de Filosofie Aplicată de la Facultatea de Filosofie a UBB şi se desfăşoară sub egida Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, în colaborare cu Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, fiind un cadru informal de discuţii multi- şi transdiciplinare, focalizate pe chestiuni considerate ca aparţinând medicinii, dar care se află de fapt la confluenţa diferitelor specialităţi ce studiază omul (filosofia, psihologia, sociologia, antropologia, istoria, dreptul, teologia, literatura etc.). Şi care sunt rareori – sau cu prea multă precauţie – abordate în acest fel.

Schiţa conferinţei:

Înmormântările laice reprezintă o realitate apărută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Europa, ca urmare a unor modificări la nivelul relațiilor dintre Stat/Biserică, observabile atât la nivelul societății (separarea moralei de religie, de pildă), precum la nivelul obținerii unor drepturi individuale (cel al asumării unei identități non-religioase).

În timp, modelul a cunoscut modificări, actualmente paradigma sa fiind despovărată de miza anticlericală/politică și având în Occident mai degrabă eticheta indiferentismului religios.

Tematica a făcut obiectul unor cercetări istorice, mai ales în spațiul francez, care a avut rolul major în crearea/răspândirea modelului (Jacqueline Lallouette, Avner Ben Amos, Isambert F.-A, Dino Megozzini Tyssens, J., David Nash, etc).

Istoriografia românească a ignorat aproape complet subiectul, în ciuda pontențialului său științific cert. Prezentarea de față își propune să analizeze problematica înmormântărilor laice din România până la 1936, pornind de la actualitatea sa în spațiul românesc: includerea înmormântării civile în noua lege funerară (2014) (deși, înainte de 2014 acestea erau totuși practicate) și creșterea tendințelor de secularizare actualmente la noi.

Se urmărește cum anume apare modelul în România (prima înmormântare laică având loc la 1891, adică cea a poetului cizmar socialist Arghir Parua), dezvoltarea sa, cum anume a fost asumat de către adepții diferitelor ideologii din epocă (liber cugetători, atei, socialiști/comuniști) și care au fost reacțiile Bisericii Ortodoxe Române și a societății față de toate acestea.

O atenție deosebită este acordată relației între cremațiune si înmormântările laice, precum și felului în care modelul s-a metamorfozat în perioada interbelică.

Cercetarea urmărește o investigare triplă a surselor: surse edite, surse inedite și muncă de teren (analiza monumentelor funerare laice).

Prin urmare, scopul esențial al prezentării este de a vedea care a fost cu adevărat ponderea, semnificația și consecințele asumării unei identități non-religioase în România până la 1936, având ca barometru ceea ce poate fi considerat drept cel mai radical mijloc de a manifesta acest fapt: opțiunea pentru înmormântare fără serviciu religios.

Redacția

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.