Uite cum trebuie să fie bona perfectă!
Vine o vreme când majoritatea părinţilor sunt nevoiţi să-şi lase copilul în grija unei bone iar dacă bona ar semăna perfect cu mama, totul ar fi excepţional. Mamele ar scăpa de foarte multe probleme, ar merge degajate la serviciu, nu ar mai trece prin momente de teamă sau tensiune.
Articol editat de Carmen Sas, 18 februarie 2017, 06:00 / actualizat: 20 februarie 2017, 10:40
Alegerea bonei este o responsabilitate enormă pe care părinţii şi-o asumă. Cu siguranţă, fiecare părinte îşi doreşte să găsească bona perfectă. De ce trebuie să ţină cont şi cum poate fi găsită o asemenea persoană, ne spune Adela Popovici, senior recruiter.
Părinţii trebuie să se gândească la două lucruri majore: o dată – să fie o persoană pricepută cu copiii şi, pe de altă parte, să se poată baza pe ea, fiindcă degeaba este un om extraordinar dacă lipseşte de la serviciu, întârzie sau te minte în privinţa copilului. Sunt trăsături de personalitate care trebuie urmărite, care, pe de o parte, se văd cu ochiul liber de cine ştie să le vadă, dar nu sunt impresii, sunt pur şi simplu observaţii, inclusiv clinice.
Şi experienţa cu copiii este foarte relevantă. Bona trebuie să înţeleagă ce nevoi are un copil, să înţeleagă ce pericole sunt specifice vârstei copilului, cum le poţi întâmpina, cum le poţi gestiona, ce aşteptări poţi să-ţi formulezi faţă de un astfel de copil care este într-o continuă dezvoltare. Şi asta se poate face doar cu o experienţă constructivă care poate să fie de orice fel, indiferent de relaţia dintre adult şi copilul care a fost în responsabilitatea ei.
RT: Trebuie să ţinem cont de vârsta bonei?
Doar să fie aptă din punct de vedere fizic pentru provocările pe care i le pune copilul. Sunt persoane de 30 de ani foarte sedentare, sunt persoane de 60 de ani foarte atletice. Vârsta nu e un predictor, nici pentru pricepere, nici pentru înţelepciune, nici pentru disciplina, chiar deloc.
RT: Cine poate să fie bonă?
Orice persoană care are experienţa responsabilităţii unui copil şi o conştientizează pe de-a-ntregul şi se gândeşte la asta ca şi activitate pe termen lung, pentru că o activitate de bonă de câteva luni este foarte traumatică pentru un copil. O bonă care stă 10 ore cu un copil devine adultul de referinţă al copilului respectiv, iar în momentul în care bona pleacă, copilul se va comporta ca după un deces, emoţional vorbind.
RT: E nevoie ca bona să urmeze anumite cursuri?
Ar fi ideal dacă ar urma nişte cursuri de prim ajutor premedical, dacă ar urma nişte cursuri de modelare comportamentală, nişte cursuri de îngrijire specifice vârstei sau intervalului de vârstă pe care ea se simte capabilă să o gestioneze. Însă, din păcate, în România astfel de cursuri se fac la un nivel destul de formal şi nu au conţinutul care chiar să aducă plusvaloare.
Am văzut însă oameni calificaţi în străinătate să fie bone şi sunt nişte oameni pregătiţi în orice moment pentru orice, inclusiv să facă injecţii pentru şoc anafilactic de exemplu. Oricum, mi se pare responsabil, chiar şi în situaţiile în care bonele fac astfel de cursuri, să fie evaluate. Noi parcurgem evaluări standardizate de igienă, hrană, odihnă, plimbat, prim ajutor premedical, metode de modelare comportamentală, chiar dacă bonele au făcut astfel de cursuri, chiar dacă sunt asistente medicale sau cadre didactice.
Parcurgem teste de cunoştinţe pentru bone care vor să facă teme cu copiii şi am avut surprize foarte neplăcute să constatăm că absolvenţi de ştiinţe economice nu ştiu ordinea operaţiilor sau nu ştiu ortogramele şi atunci mi se pare foarte responsabil să verifici tot. Nu prin recomandări, pentru că nu poţi să pui responsabilitatea deciziilor tale pe umerii cunoştinţelor, dar tragi nişte concluzii despre unele lucruri pe care le urmăreşti ca să fie o bonă competentă şi te verifici.
Până la urmă, o selecţie câtă precizie poate să aibă? Undeva la 70-80%, ori când vine vorba de un copil îţi trebuie precizie 100% pentru că persoana aceea nu are nici un şef care să fie cu ochii pe ea iar diferenţa aceea de la 80% trebuie asigurată prin verificare, prin verificare continuă.
Atenţie la reacţiile copilului, nu la reacţiile de respingere, pentru că e firesc să-i prefere pe mami sau pe tati, mai ales la vârstă mică, ci la reacţii somatice până la urmă. La tulburări alimentare, tulburări de somn, tulburări comportamentale care se manifestă şi în lipsa bonei. Reacţii aversive faţă de ceva, faţă de culcat, faţă de un anumit obiect, faţă de o anumită activitate. Pe lângă montatul camerelor, foarte vizibile sau foarte ascunse, pe care eu le încurajez, mai sunt şi monitorizări care se pot face cu mai mici investiţii de genul: pui un telefon deschis în casă şi pe parcursul unei zile ori înregistrează tot, ori tu, de pe un alt telefon, asculţi tot ce se întâmplă. Şi, cunoscându-ţi copilul foarte bine şi casa foarte bine, aproape poţi să vezi cu ochii minţii tot ce se întâmplă.
Sunt mulţi părinţi care vin la noi sau discutăm doar la telefon. Nici nu contează dacă aleg sau nu să lucreze cu noi, eu mă bucur că, în urma discuţiei noastre, un copil va fi mai în siguranţă pe toate planurile. Nu toată lumea îşi permite o selecţie profesionistă dar cel puţin educăm părinţii să înţeleagă ce aşteptări să-şi formuleze de la o bonă, cum s-o găsească şi cum s-o monitorizeze şi ridicăm standardele. ( Adela Popovici – psiholog, senior recruiter)
Dragi părinţi, în momentul în care sunteţi nevoiţi să apelaţi la ajutorul unei bone, trebuie să vă gândiţi atât la nevoile copilului cât şi la nevoile voastre. Nu uitaţi, relaţia cu bona se construieşte şi depinde foarte mult şi de voi ca totul să fie bine!
Rodica Tulbure
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
