Prima pagină » Reportaje » Pantofii tricolor creați la Cluj

Pantofii tricolor creați la Cluj

Andrei Țințoc crează pantofi pe care îi confecționează manual într-un mic atelier din Cluj Napoca. Anul acesta a creat perechea tricoloră, cu ocazia Zilei României, însă nu aceasta este marea lui mândrie .

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 6 decembrie 2016, 15:03 / actualizat: 7 decembrie 2016, 10:11

În 1971 bunicul lui Andrei deschidea, tot în Cluj, un mic atelier de pantofi. De atunci au trecut 45 de ani. În atelier, care între timp și-a schimbat adresa, lcurează acum Andrei, tatăl și soția lui și încă doi angajați.

Pe Hajas Martin l-am găsit lipind tocuri. Asta face de la 16 ani…tălpuit.

La tinerețe n-am avut încotro să mă duc. Nu mi-a plăcut cartea și am învățat munca. Am lucrat și în fabrică la bandă. Manual este mai greu să realizezi pantofii, dar au și calitate mai bună. Îmi place și nu aș vrea să schimb meseria asta.

Anul acesta am împlinit 45 de ani. Bunicul meu a început afacerea într-un atelier pe Calea Moților. Tatăl meu a preluat meseria și atelierul, iar acum, de 15 ani, lucrăm împreună în aceeași afacere de familie.

Pentru a marca evenimentul, Andrei a realizat o preche de pantofi mai specială și una în trei culori.

Finisajele sunt deosebite. Pantoful acesta a plecat de la o nunață de bleumarin și s-a intervenit asupra lui cu mai multe culori, până am obținut o patină care să îmi placă.

Are o talpă din crupon care este și ea vopsită în două culori, iar ca ornamente are niște cuițe metalice. (Andrei Țințoc)

Fiecare pereche de pantofi este excutată manual în 5-7 zile lucrătoare, iar la atelier se vine doar pe bază de programare.

Oricine își dorește o pereche de pantofi creată manual trebuie să știe exact ceea ce cauta și să se asigre că, odată ajuns la atelier, va face alegerile cele mai bune, spune Andrei Țințoc.

Ceea ce în 1971 era o meserie des întâlnită a devenit astăzi un meșteșug pe cale de dispariție.

Nu știu ce se va întâmpla peste 10 ani mai ales că meseriașii sunt și acum tot mai puțini, iar cei mai pricepuți sunt pensionari. Îmi fac griji că nu va fi cine să ducă mai departe acest meșteșug. (Andrei Țințoc)