A rămas cu o parte de suflet, în România. O spanioloaică la Cluj-Napoca

Elisa Penciu a plecat din România, în Spania la 20 de ani, în urmă cu 16 ani, dar nu a renunțat la România.  Îi place mâncarea de acolo, îi plac tradițiile și respectul pe care oamenii îl au pentru siestă, însă nu îi place felul în care românii se comportă unii cu alții dincolo de granițele meleagurilor natale.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 12 octombrie 2016, 06:00 / actualizat: 12 octombrie 2016, 13:58

Miercuri, în 12 octombrie, de Ziua Hispanității, am chemat-o la Radio Cluj să aflăm de ce e bine să trăiești în Spania, dar și de cine să te ferești dacă ajungi acolo.

Elisa Penciu: Mi-am dorit să-mi încerc norocul și în afara țării, dar nu am vrut să merg prea departe. De aceea am ales o țară latină, Spania.

Rep: Cât de greu a fost să te adaptezi?

Elisa Penciu: Din experiența mea și a altor români pe care îi cunosc și au rămas în Spania, perioada de adaptare este scurtă, relativ și împărțită în mai multe episoade, în funcție de vârstă, în primul rând. La 20-30 de ani o persoană se adaptează mult mai ușor dar peste 40 de ani adaptarea este mai grea, mai anevoioasă…

Lași totul în România și o iei de la zero, în sensul de colegi, prima dată dai de colegi, nu de prieteni, șefi, țară străină, obiceiuri noi.

Am ajuns în Saragosa și am ales să rămân aici. Pe de altă parte, nu este greu să te obișnuiești cu oamenii care locuiesc în Spania pentru că sunt răbdători, iar pe de alta este la fel de ușor să te adaptezi la un program de muncă ce include ore dedicate siestei. Două ore, la mijlocul zilei, sunt dedicate zilnic pentru alimentație și odihnă.
Spaniolii au răbdare cu tine până le înveți limba și obiceiurile.

Rep: Ce nu îți place în Spania, asta ca să nu decidem că ne mutăm toți acolo?

Elisa Penciu: Românii, în primul rând, dar asta cred că este valabil pentru orice țară. Mulți mi-au spus că în lumea asta mare, românii nu se prea ajută între ei și nu se respectă, așa că, nu doar eu cred că am această problemă.

Nu-mi place nici faptul că românii, o parte dintre noi, suntem etichetați pe nedrept.

Apoi, cu ce nu m-am obișnuit încă în Spania este felul de a fi al spaniolilor. Sunt prea liniștiți și calmi nu doar la muncă, ci și atunci când trebuie să ia decizii importante. Eu am fost învățată să lupt pentru convingerile mele și să mă zbat pentru a reuși.

În Spania, de multe ori nu am cu cine să mă cert și nu am cu cine lupta. Nu e neapărat un lucru rău, dar mai ai și tu nevoie de eliberare, din când în când.

 Rep: Din cultura spaniolilor ce îți place cel mai mult? Mâncarea, muzica, plaja?

Elisa Penciu: Partea gastronomică, obiceiurile care se păstrează cu sfințenie. Fiecare zonă își păstreză obiceiurile, tradițiile. De exemplu în zona în care eu locuiesc este Fiesta Pilar. La fiecare sărbătoare toată lumea este prezentă, sărbătorește zona, locul. Sfârșitul de săptămână este de asemenea foarte generos, uneori fiesta începe de joi și ține până luni, atunci când lumea merge la muncă.

Rep: Te-ai întoarce în România?

Elisa Penciu: De tot, nu m-aș mai întoarce, dar nu am părăsit total România și nu voi înceta să iubesc românii, oriunde m-aș duce pe planeta asta.
Am păstrat contactul cu realitatea de aici. Vin câteva zile, în fiecare lună mai ales că am o afacere în domeniul cosmetic și al tratamentelor pentru înfrumusețare. Practic sunt și româncă și spanioloaică și mă simt foarte bine așa, cu sufletul în două țări și cu inima mai plină.

Alina Nechita