Ziua de Paşti, după Înviere

După o pregătire sufletească temeinică, făcută cu post şi muncă, credincioşii au ajuns în dimineaţa în care se salută atât de frumos, “Cristos a Înviat!”.

Articol editat de , 1 mai 2016, 06:00

Ziua de Paşti începe cu slujba de Înviere, la care participă foarte mulţi credincioşi, fie că este vorba de sate, fie că este vorba de oraşe. De regulă, slujba de Înviere are loc la miezul nopţii, dar până în urmă cu ceva ani în multe sate din Bistriţa-Năsăud ea se ţinea duminica dimineaţa, la ora 6.00.

Maria Pop ne povesteşte cum era în Poiana Ilvei.

Mai demult, când eram noi mai tineri (Maria Pop are 85 de ani, n.n.), se făcea Învierea la şase dimineaţa, pentru că sâmbăta mulţi oameni lucrau la câmp şi era mai greu să meargă la miezul nopţii. Se trăgea clopotul dimineaţa, la ora şase şi toţi oamenii mergeau la biserică şi era foarte frumos! La ora zece veneau de la biserică, toată lumea cu traista şi cu pasca în ea. Că, după Inviere se ţinea şi Sfânta Liturghie. Iar după amiaza, la două, se făcea şi vecernia. (Maria Pop).

Dar, la fiecare casă rămânea cineva să primească copiii şi de-acuma se vedea dacă gospodinele au înroşit îndeajuns de multe ouă! Pentru ca duminică dimineaţa vin copiii “ a ouă” cum se spune pe Valea Ilvelor sau pe Bârgaie, sau “în pcez”, în satele de pe Valea Sălăuţei.

“Noi mergem la slujbă, dar rămâne cineva în casă, care împarte ouă la copii. Copiii o să vină până la prânz la ouă. Ei intră în casă şi spun “Cristos a Înviat!” iar gazda le răspunde “Adevărat a Înviat” şi îi serveşte cu un ou şi o turtiţă. Copiii îi mulţumesc, îi urează sărbători fericite şi pleacă. Noi vopsim cam 100 de ouă, cele mai multe pentru ei, dar nu se trec toate. Vin copii cam de când pot merge în picioare şi până pe la nouă – zece ani. Mulţi dintre ei sunt copii străini, veniţi la bunici şi pentru ei este o mare încântare să umble după ouă prin sat!”, ne povesteşte Vesa Mina, din Poiana Ilvei.

Obiceiurile legate de marile praznice religioase de peste an sunt deosebit de spectaculoase, mai cu seamă în satele de munte din Bistriţa-Năsăud. Din păcate, ele sunt prea puţin cunoscute în afară pentru a susţine un turism cultural în aceasta zonă.
Florin Săsărman

Ascultă Radio Cluj online AICI: