Eroii uitați ai Clujului [GALERIE FOTO]

– În război totul e greu. Ce credeţi că-i uşor în război?

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 28 aprilie 2016, 19:08

Au luptat la Cotul Donului, la Iaşi, în Ardeal. Au mai rămas doar câţiva. Cei mai mulţi trecuţi de 90 de ani.
Amintirile pe care veteranii de război le deapănă celor care-i întreabă cum a fost în război sună astăzi ca o poveste; dar evenimentele pe care le-au trăit nu au fost, nici pe departe, atât de simple pe cât par ele acum.

– Am fost în apărarea Mării de Azov; îşi începe istorisirea Gavril Cătinaş, în 1942 sergent în armata română.
Parcă mai păstrează şi astăzi ceva din aerul acela de militar, chiar dacă se mişcă încet şi nu mai poate sta mult în picioare; oboseşte repede. Are în mâna stângă un baston în care se sprijină când păşeşte; pentru că mâna dreaptă şi-a ţinut-o, emoţionat, la inimă, când garda de onoare a prezentat onorul.

Gavril Cătinaș, în spate, în civil

– Şi acolo, îşi continuă povestea sergentul, ne-au atacat partizanii din spate şi vedetele rapide de pe mare. Dar am scăpat. Pentru că i-am respins. Aţi auzit de Marea de Azov, nu?
S-a oprit pentru o clipă din povestit, ca şi cum ar fi vrut să se convingă că ştiu despre ce vorbeşte. Că ştiu pe unde a ajuns, cât de departe de ţară a fost şi pe unde a luptat.
Abia când am zâmbit şi am dat afirmativ din cap că da, ştiu unde vine ”Marea de Azov”, a continuat să povestească prin câte locuri din Rusia a trecut cu aruncătoarele de 120. A ajuns până la Cotul Donului, locul celei mai sângeroase bătălii din Istoria României. Au fost încercuiţi. 150.000 de soldaţi români, aproape jumătate din efectivele armatei noastre, au fost pierduţi acolo. Morţi sau prizonieri.

Sergentul Cătinaş a fost printre cei „norocoşi”. A fost luat prizonier de Armata Roşie.
– Prima dată în Caucaz ne-o dus. Şi în Caucaz ne-o repartizat pe naţionalităţi: unguri, nemţi, ceo’slovaci, români. I-am întrebat: „Românii unde marg?” Şi-mi zice un ofiţer de-al lor: „românii… să duc într-un loc bun.”
A fost trimis în Ucraina, în zona Doneţk. A lucrat la minele de cărbuni aproape şase ani.
– În 1948 m-am întors acasă. Nu ne-o dat ruşii drumu când s-o terminat războiu. Ne-o pus la lucru. Dar am avut noroc că-s tâmplar. Şi tot în atelier am lucrat.

Veterani și oficialități

La evenimentul dedicat Zilei Veteranilor de Război, care se sărbătoreşte pe 29 aprilie, au mai participat doar zece camarazi de arme care au luptat cu arma în mâna în Rusia, România sau spre Vest, în Ungaria ori Cehoslovacia. În fiecare an sunt tot mai puţini, până-ntr-o zi când ceremoniile se vor ţine în memoria lor, nu pentru ei.

– În 1940, când am plecat cu armata, eram elev de şcoală. Eram refugiat din Ardealul de Nord şi m-a luat armata. Iar în ’44 era nevoie de soldaţi. Şi atunci m-am înrolat şi eu. Fruntaş în Regimentul 15 Dorobanţi.
Sabin Husariu nu-şi arată cei aproape 85 de ani pe care i-a trăit. Dacă îl vezi, aşa înalt, cu spatele drept, crezi că abia ce a trecut de 65. S-a înrolat în armată când frontul era în judeţul Iaşi, după ce armata se retrăsese de la Stalingrad. Era martie 1944. A luptat prin Moldova, apoi a ajuns în Ardeal, la Târnăveni.
– Greu a fost neprevăzutul. Nu ştiai niciodată ce se întâmplă, ce urmează, cine, când atacă. Erai cu frica şi cu gândul să fii pregătit.

Sabin Husariu în civil, alături de generalul Mancaș

După război Sabin Husariu a rămas în cadrul armatei. A trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel. I-au rămas amintirile, dar şi tristeţea că mulţi au uitat de sacrificiile veteranilor.
– Sunt multe de spus. Spre lauda unora şi ruşinea altora. Câteodată suntem invitaţi, apreciaţi, dar în multe cazuri rămânem aşa, uitaţi…

Astăzi, însă, armata şi oficialităţile i-au omagiat. Pe ei, soldaţii din cel de-al doilea Război Mondial. Paradă, militarii defilând în cinstea lor, garda care le-a prezentat Onorul, fanfara…

– Eram tânăr, aveam puţin peste 16 ani în 1944, dar era nevoie de soldaţi. Ne-am înrolat în Divizia 4 Vânători de Munte de la Târgu Jiu. Am luptat pe aici prin Ardeal. Ruşii parcă din-adins ne trimiteau unde era mai greu. Ne puneau să atacăm când nemţii trăgeau cu intreagă lor artilerie spre liniile noastre.

generalul Constantin Mancaș (stânga)

Generalul Constantin Mancaş conduce filiala Cluj a Asociaţiei Veteranilor de Război. E puţin supărat, pentru că cei care au luptat pentru ţară în tinereţe acum au cam fost uitaţi de ţară. După 1990 au primit şi ei câteva drepturi prin lege, dar încet – încet drepturile li s-au tot împuţinat.
– Lăudaţi suntem, s-a văzut şi la festivităţile de Ziua Veteranilor. Dar atât. Am avut şi noi o lege, care prevedea nişte drepturi pentru veterani. Eram, de exemplu, scutiţi de impozite. Acum, prin noul cod fiscal, ni s-a tăiat asta. De ce? Ne-au spus că toată lumea trebuie să plătească impozite către stat, că aşa şi pe dincolo. La fel cu medicamentele gratuite. Ba ne dau, ba nu sunt bani. Şi nu ştiu… suntem tot mai puţini. În câţiva ani scapă de noi. Ar fi putut lăsa lucrurile cum erau până acum…

Mihai Miclăuş

Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta online AICI: