Conturi groase şi obrazul pe măsură?

Scandalul numit Panama papers ia amploare.

Articol editat de , 7 aprilie 2016, 06:00 / actualizat: 7 aprilie 2016, 7:07

Au apărut deja liste de nume ale unor oameni bogaţi care-şi depozitează banii în acel paradis fiscal, sau off-shore, iar grupul internaţional de jurnalişti care investighează cazul promite publicarea de noi şi noi liste.
Trebuie înţeles, de la bun început, că depozitarea banilor într-un off-shore nu este ilegală. În schimb, sumele consistente, greu de justificat, depuse de unii, au părut suspecte.

Prin off-shore se înțelege o țară (sau un teritoriu) cu un regim de înlesniri fiscale, care, de obicei, limitează accesul la informațiile despre operațiunile financiare efectuate prin această zonă, motiv pentru care este considerat paradis fiscal.

Cel mai mare paradis fiscal din UE, şi unul dintre cele mai importante din lume, este Luxemburgul. Acolo funcționează 141 de bănci din 26 de țări, aducându-i reputația de oază fiscală.

Firmele îşi mută acolo părţi consistente din profit, pentru că taxarea ajunge, uneori, la 1%.

Bancherul clujean Iosif Pop explică ce-i atrage pe depunătorii de toate calibrele financiare şi morale către off-shore-uri, în afara taxelor minuscule:

Există şi o componenţă de discreţie, de confort pentru cei care au deschise acolo conturi: cine sunt titularii, ce proporţii de capital deţin şi aşa mai departe. Asta face ca off-shore-ul să fie foarte atractiv pentru cei care nu doresc să se ştie ce averi au. (Iosif Pop, bancher)

La noi, foarte cunoscută pentru consultanţă în materie de off-shore-uri şi optimizare fiscală (evaziune legală) este compania americană PricewaterhouseCoopers (PwC).

Există şi consultanţi independenţi, cum ar fi clujeanul Kiss Laszlo Gyorgy, la care au apelat mulţi afacerişti, în frunte cu SOV.

Paradisurile fiscale sunt folosite adesea pentru inginerii financiare, cum ar fi neplata TVA sau efectuarea de importuri fictive. Estimări recente apreciază că 70% din tranzacțiile pe plan mondial se fac prin intermediul sistemului off-shore.

Cum se fac transferurile?

Se pot face oficial, inclusiv din România, prin băncile comerciale, cu supervizarea BNR, sau „cu gentuţa”, adică ducând cash-ul şi depozitându-l direct la banca din off-shore. Dacă bine îmi amintesc, nu e permisă depunerea a mai mult de 10.000 euro cash. Evident, cine reuşeşte să treacă de vamă cu banii, poate depune câte 10.000 de euro de mai multe ori. (Iosif Pop)

În lume există 35 de paradisuri fiscale, nu doar Panama şi Luxemburg, unde legislația permite înființarea de firme utilizate pentru spălarea banilor obținuți ilegal, sau pentru evaziune fiscală.
Neregulile sunt cunoscute, dar foarte greu de contracarat cât timp off-shore-urile au permisiunea de a păstra o discreţie extinsă.

Există situaţii în care transferurile nu se fac prin bănci, titularii de conturi în off-shore nu anunţă autorităţile din ţara proprie că au acele conturi şi nu plătesc nici o taxă, sau, pur şi simplu, încearcă să ascundă operaţiuni ilegale făcute în ţara de origine, comiţând spălare de bani sau alte infracţiuni. (Iosif Pop)

Scandalul Panama Papers nu poate produce efecte decât în interiorul ţărilor de rezidenţă ale celor despre care se află că au bani depuşi discret în paradisurile fiscale.

La noi, ANAF a anunţat deja că a format un grup de lucru pentru verificarea implicațiilor fiscale ale informațiilor publicate în Panama Papers.

O problemă este că în lume există 35 de off-shore-uri, unde se estimează că ar fi depuse peste 17.000 miliarde de euro.

O altă problemă ar fi că de pe listele publicate lipsesc, cel puţin deocamdată, numele unor oameni cu averi oficial enorme, care e greu de crezut că s-ar abţine să dosească din ele prin paradisuri fiscale.

Dan Horea

Radio Cluj se poate asculta şi online AICI: