Granița dintre noi și ceilalți

Decenii la rând, publicul maghiar nu s-a întâlnit cu publicul român la spectacolele Teatrului Naţional Târgu Mureş, dar de 5 ani, politica interculturală a instituţiei a redat teatrul întregii comunităţi.

Articol editat de , 16 martie 2016, 10:46

Dacă e să sintetizăm misiunea acestui teatru, dar și a trupei române în același timp, este cea de a fi interculturali, adică, a fi deschişi, a intra în dialog, a fi cât mai bine informaţi asupra culturii celuilalt. (Alina Nelega, directorul artistic al companiei române Liviu Rebreanu)

Cred că şi în trupă dar şi în oraş există un potenţial foarte mare, iar în ultima vreme parcă s-a trezit oraşul. (Keresztes Attila, directorul artistic al Companiei maghiare Tompa Miklós)

În perioada 10-16 martie, Teatrul Naţional Târgu Mureş sărbătoreşte 70 de ani de profesionist.

Primii 70 de ani  e sloganul săptămânii de spectacole cu care compania maghiară marchează înfiinţarea în 1946 a Teatrului secuiesc, antecesorul Naţionalului de azi.

E o tradiţie care aparţine în mare parte teatrului maghiar, pentru că vorbim acum de fondarea teatrului secuiesc. În acelaşi timp, ca profesionişti, ca oameni de teatru, este şi aniversarea noastră de 70 de ani de teatru instituţionalizat, profesionist. Trupa română nu cred că este în concurenţă cu trupa maghiară, ci într-o emulaţie. Eu sper, cel puţin din perspectiva mea, că suntem o sursă de inspiraţie unii pentru ceilalţi şi de foarte multe ori lucrăm împreună. Se lucrează la compania română nu numai texte maghiare şi nu numai regizori maghiari sunt invitaţi aici, ci şi reciproc secţia maghiar lucrează frecvent cu regizori români.  (Alina Nelega, directorul artistic al Companiei române Liviu Rebreanu)

Teatrul Naţional Târgu Mureş e singurul teatru naţional din ţară în care funcţionează două teatre cu două companii şi două administraţii diferite. Compania în limba română Liviu Rebreanu şi Compania în limba maghiară Tompa Miklós împart aceeaşi clădire şi mai nou, acelaşi public.

Fiecare creator trebuie să reflecte publicul unde s-a născut. Noi, dacă funcţionăm în Târgu Mureş, trebuie să ne ocupăm cu acele probleme cu care confruntă târg-mureşenii. Noi mai avem un specific, acela că în acest oraş locuiesc două minorităţi, sau două majorităţi: una română şi una maghiară. Şi atunci ne-am gândit că, pe lângă regândirea clasicilor şi a valorilor incontestabile, să încercăm să purtăm un dialog interetnic. Să ne întrebăm ce am învăţat unul de la celălalt, sau ce nu ne place unii la ceilalţi şi prin intermediul teatrului să comunicăm. Ne-am dat seama că în această comunitate există interferenţe mult mai mari decât am crezut noi. Iar teatrul și mai ales un teatru național, are rolul de a crește omul. Dar în primul rând e distracție, știm foarte bine.

Eu sunt actor şi un actor învaţă această meserie pentru a fi vizibil. Nu îmi ridică nicio problemă vizibilitatea, eu consider acest directorat ca pe un spectacol în care joc rolul principal, fără sufleur, fără scene scrise în avans, jucăm live. (Gáspárik Attila, directorul general al Teatrului Naţional Târgu Mureş).

Rezultatele acestei politici interculturale se văd dintr-o privire pe site-ul instituţiei. Două culori semnalează cele două secţiuni: galben – pentru trupa maghiară, albastru – pentru trupa română. Performanţele se măsoară tot intercultural. Anul acesta, una din nominalizările UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 2015 este producţia companiei maghiare, Tihna de Bartis Attila, în regia lui Radu Afrim, iar pentru cea mai bună actriţă în rol principal o regăsim pe actriţa Fülöp Erzsébet pentru rolul Mama, din acelaşi spectacol.

Am avut niște colaborări cu secţia română, am făcut împreună Carmina Burana, Double Bind, Anotimpurile; niște actori de la noi joacă la secția română, un actor român joacă și la noi, așa că am pășit pe un drum bun, zic eu. Avem o trupă tânără, talentată, cu 33 de actori din care 10 am adus eu în ultimii ani, și putem face acum spectacole mari, după cum a și reușit Radu Afrim cu Tihna după Bartis Attila. ( Keresztes Attila, directorul artistic al Companiei maghiare Tompa Miklós)

Întâlnirea culturilor forțează granița dintre noi și ceilalți. Experiența alterității ne confruntă cu două tendințe contrare: închidere – deschide. În fața celuilalt, privit ca străinul amenințător, opus lumii cunoscute, oscilăm între refuz și acceptare. Interculturalitatea împacă contradicțiile, ne propune să ne cunoaștem reciproc, acceptându-ne  diferențele.

Eu am aproape o mantră pe care o repet și actorilor și dramaturgilor, care  sună așa: Dacă actorii români ar avem disciplina, rigoarea, precizia actorilor maghiari, iar actorii maghiari ar avea creativitatea, libertatea actorilor români din această combinație am putea să obținem actorul ideal. 70 de ani e o viaţă de om, într-adevăr, dar pentru un teatru e totuşi un prim pas, e foarte puţin. (Alina Nelega, directorul artistic al Companiei române Liviu Rebreanu)

Oana Cristea Grigorescu

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.