Poveste cu liliacul pătat, liliacul Vasile şi jderul de piatră
În acest an primăvara a venit mai devreme decât de obicei şi nu puţini sunt cei care pun asta pe seama schimbărilor climatice prin care trece Terra.
Articol editat de cristina.rusu, 10 martie 2016, 13:02
Efectele încălzirii globale se resimt şi la câteva sute de metri în adâncul scoarţei terestre şi pot fi observate în comportamentul vietăţilor care trăiesc acolo.
Vorbim bineânţeles de vietăţile din peșteri, iar una dintre cele mai mari şi foarte greu accesibile peşteri din România este Peştera Tăuşoare, din Munţii Rodnei.
Am vizitat-o în această săptămână la invitaţia custodelui ei, Crin Triandafil Theodorescu şi nu mică mi-a fost surpriza să observ un liliac…însemnat.
În Peștera Tăuşoare hibernează circa 10 mii de exemplare de lilieci din cinci specii, care se crede că se adună toamna aici venind din tot Podişul Transilvaniei.
Ipoteza este verificată şi prin observarea în peşteră a unui exemplar însemnat cu roşu de către cercetători.
Vara nu se află aicea decât foarte puţine exemplare, care vânează în proximitatea peşterii. Primăvara, majoritatea liliecilor se risipesc în teritoriu, pe tot Podişul Transilvaniei. Liliacul acesta, vopsit pe cap cu o vopsea inertă din punct de vedere al sănătăţii sale, face parte dintr-un experiment pe care îl desfăşoară Facultatea de Biologie a Universităţii Babeș Bolyai, prin care încercăm să dovedim ştiinţific legătura dintre coloniile de creştere a puilor, în special a celor din podurile bisericilor şi coloniile de hibernare din Peştera Tăuşoare. (Crin Triandafil Theodorescu, custodele peşterii)
Liliecii se întorc în fiecare iarnă în acelaşi loc să hiberneze. Crin Triandafil Theodorescu ne-a arătat un exemplar care hibernează pentru a treia iarnă la rând exact în acelaşi loc, agăţat de aceeaşi piatră. Custodele i-a pus şi un nume: Vasile!
În peşteră hibernează cinci specii de lilieci din două familii distincte: Myotişii, care hibernează înghesuiţi unul în celălalt, pentru a recupera căldura termică şi cei care aparţin familiei Rhinopholide, cum este acest Rhinolophus hipposideros, pe care eu l-am botezat Vasile. Spre deosebire de Myotişi, hipposideruşii stau aparte de ceilalţi şi pot fi recunoscuţi uşor, pentru că hibernează înveliţi în propriile lor aripi. Sunt extraordinar de delicaţi şi finuţi! Pe acesta îl cheamă Vasile pentru că îl stiu de trei ani aici, pe acest liliac. Avem chiar o relaţie personală!
Şi am ajuns şi la efectele încălzirii globale: în Peştera Tăuşoare hibernează o specie de jder, beica în termeni populari sau jderul de piatră.
Custodele peşterii, Crin Triandafil Teodorescu ne-a spus că nu a văzut niciun exemplar în peşteră, dar urmele activităţii lui le-am văzut la fiecare pas:
Foarte mobil, extrem de rapace, jderul de piatră este un mamifer care în mod obişnuit hibernează. În ultimii ani am observat că în peşteră jderul nu mai hibernează şi i-am găsit excrementele pe întreg teritoriul subteranului. Şi se hrăneşte, datorită încălzirii globale probabil că are loc această modificare globală, cu lilieci.
Quod erat demonstrandum: ceea ce facem noi, oamenii la suprafaţă, se resimte şi în adâncuri.
Altfel, vă spunem că îi puteţi vedea pe Vasile şi pe confratele său marcat cu roşu de către cercetătorii clujeni, accesând site-ul nostru www.radiocluj.ro.
Cum vremea s-a încălzit, îi vom vedea în curând odată cu căderea serii, curăţând văzduhul de insecte. Să le fim recunoscători!
Florin Săsărman
Radio Cluj se poate asculta și online, AICI.
