Femeia hindusă în sec. al XIX-lea: tradiţii, religii şi legi coloniale
Pentru un european născut şi crescut în sec. al XXI-lea, e extrem de dificil să înţeleagă legile din India de acum două secole. Subiectul, însă, poate fi unul extrem de interesant, mai ales dacă este susţinut de lucrări ştiinţifice moderne.
Articol editat de Carmen Sas, 10 martie 2016, 18:21
De aceea, conferinţa susţinută la Cluj Napoca, joi, 10 martie, pe tema Femeia hindusă în sec. al XIX-lea: tradiţii, religii şi legi coloniale, a adunat o mulţime de tineri interesaţi de un subiect propus pentru prima dată în România.
Pentru a înţelege familia hindusă tradiţională, ea trebuie privită, în primul rând, ca o instituţie religioasă, cu reguli imuabile, care unui ne-hindus îi pot părea injuste şi cu siguranţă, exotice. Drepturile femeii, până în sec. al XIX-lea, erau inexistente. Ca şi personalitate, aceasta era nulă.
Şi vă ofer un singur exemplu: femeia hindusă nu avea o existenţă individuală, ea trebuia să se raporteze la familie, respectiv la bărbat, fie că acesta era tatăl, soţul sau fiul.
femei hinduse
Unicul studiu despre aspectele vieţii femeilor hinduse din India dinainte de 1800, este realizat de cercetătoarea Maria-Daniela Pomohaci, pasionată de istoria şi cultura Indiei şi masterand la Facultatea Göttingen din Germania. Conferinţa, care s-a desfăşurat la Centrul Cultural pentru Studii Indiene din Cluj Napoca, a avut trei teme principale, abordate în premieră pentru România:
Voi vorbi despre legea desfiinţării Sati, adică arderea văduvelor de vii, pe rugul de jertfire a soţului decedat.
Apoi voi vorbi despre legea recăsătoririi văduvelor, care nu aveau voie să se recăsătorească; după ce a fost desfiinţat acest obicei Sati, ele aveau, să spunem, o moarte socială, pentru că, după moartea soţului, viaţa lor sexuală nu mai exista dar sufereau şi de o moarte socială, nemafiind acceptate în comunitate, în familii, chiar. Britanicii au transferat puterea patriarhală hindusă, celei patriarhale britanice. Femeia putea să scape de această moarte socială numai dacă se recăsătorea. Ea, ca văduvă, nu mai avea niciun drept în societate sau în familie, era văzută ca o piatră de moară.
Cea de-a treia lege despre care voi vorbi se numeşte vârsta consimţământului: au modificat vârsta la care se puteau căsători fetele, de la 10 ani la 12 ani. Problema cea mai mare era că ele erau căsătorite, chiar de la 10 ani, cu bărbaţi de 30, 40 de ani. Lucrul care a declanşat această modificare a legii a fost un viol făcut asupra unei fetiţe de 11 ani, Pulmone, care a fost omorâtă de către soţul ei.
În India, până în sec. al XIX-lea, femeia nu era niciodată întrebată ce îşi doreşte. Treptat şi foarte încet, abia după anul 1947, femeile au început să aibă curaj să se exprime, să se organizeze sau chiar să iasă în stradă pentru a se proteja de abuzurile soţilor. Principalul factor declanşator al schimbării de atitudine şi de acţiune al femeilor dar şi al mentalităţilor în India, după sec. al XIX-lea, în ceea ce priveşte rolul şi importanţa femeii în societate, a fost educaţia, mai spune cercetătoarea Maria-Daniela Pomohaci:
Lucrurile au început să se schimbe, este adevărat, astăzi sunt chiar asociaţii locale, cum este cazul Asociaţiei Gulabi Gang, districtul Banda din nordul Indiei, unde femeile s-au săturat să mai fie bătute sau maltratate de soţi ori discriminate în societate, drept urmare s-au constituit într-o asociaţie în satul respectiv, „au pus mâna pe ciomege” şi dacă aud că se întâmplă vreo problemă, ele iau atitudine.
Cu toate aceste schimbări de mentalitate, care astăzi nouă, occidentalilor de sec. XXI ni se par absolut fireşti şi care vorbesc de drepturile omului, există suficient de multe familii hinduse tradiţionale, de vârstă mijlocie, cărora le este teamă să nu îşi piardă tradiţiile culturale, timp în care foarte multe familii tinere hinduse îşi caută identitatea, între trecutul rigid şi prezentul modern.
Dacă v-am stârnit curiozitatea, puteţi citi lucrările cercetătoarei Maria Daniela Pomohaci, în volumul De la influenţă şi confluenţă la diferenţă şi indiferenţă. Studii de istoria religiilor, autor, cercetătorul Mihaela Gligor, coordonatorul Centrului Cultural pentru Studii Indiene de la Cluj, cea care a invitat-o şi pe Maria-Daniela Pomohaci, şi care, de altfel, se îngrijeşte de toate acţiunile culturale ale centrului.
Carmen Sas
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.
