Ana are mere sau teatru educaţional la Focus Atelier
Ana are mere, propoziţia rezistă în abecedarul de clasa întâi de jumătate de secol. În 50 de ani vieţile noastre s-au schimbat dar Ana are mere continuă să fie prima propoziţie scrisă de elevii din şcolile româneşti.
Articol editat de , 7 martie 2016, 13:51
Mi s-a părut că melodia de la final a rezumat şi spectacolul şi discuţiile care se poartă de patru zile la atelier. Nu cred că putea să zică mai bine de atât, într-un mod care să fie amuzant şi în acelaşi timp reflexiv, să pună sub semnul întrebării la final cum facem şcoală cu copiii de azi. ( participantă la atelierul Teatrul comunităţilor participative)
Amintiri din epoca de şcoală, primul spectacol în proiectul Focus Atelier – în desfăşurare întreaga lună martie la Cluj – a încheiat atelierul intitulat Teatrul comunităţilor participative susţinut de dramaturgul Mihaela Michailov şi regizorul Radu Apostol. Cei doi semnează şi spectacolul Amintiri din epoca de şcoală, produs la Bucureşti prin Centrului de teatru educaţional Replika, o companie independentă care pune teatrul în slujba formării, chestionării şi educării raportului tinerilor cu şcoala şi societatea. La fel ca în teatrul pe care îl fac, Mihaela Michailov şi Radu Apostol pleacă de la nevoile comunităţilor şi în atelierul susţinut la Cluj în perioada 1-4 martie, Teatrul comunităţilor participative.
Am venit să aflu mai multe despre Centrul de teatru educaţional din Bucureşti şi pentru că voiam să văd cum lucrează Mihaela Michailov, să iau contact direct cu ea. E greu să te apropii de o comunitate închisă şi cel mai important lucru pe care l-am învăţat e că trebuie să ai răbdare şi nu poţi visa la un spectacol din prima zi. E un pas bun atelierul pentru mine – ne-a spus o participantă la atelier, la dezbaterea de la final, de sâmbătă, 5 martie.
Şi anul acesta, la a II-a ediţie a Focus atelier caracteristic e că participanţii vin din zone de interes diferite. Nu sunt doar practicieni ai scenei, ai teatrului, ci şi antropologi, asistenţi sociali, studenţi la alte specializări, tineri care găsesc în temele şi lectorii atelierelor ocazia lărgirii experienţei profesinale şi practice.
Camelia Badea, coordonează proiectele destinate copiilor din comunitatea de la Pata Rât ( jud, Cluj): Am venit aici să găsim soluţii prin care să implicăm mai mulţi copii în proiectele noastre culturale, copii care din diferite motive nu ajung să participe la programele noastre. Motivul personal pentru care am venit e să învăţ jocuri prin care să putem să îi atragem pe copii. Nu avem tot timpul soluţii la îndemână şi căutăm alternative; mi s-a părut că jocurile pentru copii ar putea să funcţioneze. Pe urmă am povestit şi noi, participanţii, despre proiectele noastre, şi întrebările şi problemele pe care le avem legate de tema atelierului, dar am vorbit şi despre aspectele practice, despre cum să facem mai departe…Mie mi s-ar fi părut că ar mai fi fost nevoie de o zi în care să discutăm despre cum punem în practică proiectele. Noi între noi, adulţii, suntem atoateştiutori dar când vine vorba de jocuri practice cu copiii ne dăm seama că nu mai suntem pe aceeaşi lungime de undă cu ei pentru că nu mai ştim să ne jucăm.
Artiştii de la Replika au plecat de la constatarea că teatrele pentru tineret nu abordează în repertoriile lor problemele vârstei şcolare şi în special ale adolescenţilor între 12-17 ani. Teatrul educaţional are ca obiectiv să cartografieze şi să pună în discuţie experienţele specifice vârstei folosind metodele teatrului participativ. Centrul Replika, prin spectacolele realizate până acum, a abordat teme generice pentru societatea de azi care depăşesc sfera unor comunităţi restrânse: se ocupă de cazul copiilor care cresc fără părinţii plecaţi la muncă în străinătate în Familia offline, sau dezbate sensul drepturilor copilului în spectacolul Faţă de drepturi. Cu Amintiri din epoca de şcoală e pus în discuţie adecvarea la prezent a modelului unic, uniformizator al educaţiei în şcoala românească.
Noi dezvoltăm nişte platforme de artă educaţională care şi-au propus să aducă împreună prezentări de spectacole, proiecţii de filme, prezentări de carte cu teme comune. Găzduim spectacole cu teme educaţionale, înţelegând prin acest cuvânt o zonă mult mai extinsă. Ne-am dori să fim mult mai prezenţi în zona proiectelor de cartier, să intrăm mai mult în şcoli, să atragem publicul spre spaţiul nostru şi să construim un spaţiu deschis tuturor iniţiativelor educaţionale, formatoare, creative cu un potenţial artistic foarte mare. (dramaturgul Mihaela Michailov)
Cântecul de la finalul spectacolului prezentat la Cluj spune: Ana are mere dar nimeni nu se întreabă cine este Ana? O fac artiştii de la Replika în programele lor de teatru educaţional cu care ajung la noi publicuri şi readuc teatrul în societate.
Foto credit: Robert Puteanu (Focus Atelier)
Oana Cristea Grigorescu
