Simbolul răsturnat al jertfei pelicanului

„Familia… căminul întregului rău social, o instituţie caritabilă pentru femeile comode, un adăpost pentru taţii de familie şi un iad pentru copii.” August Strindberg

Articol editat de , 23 februarie 2016, 13:58

Cu acest citat putem porni lectura piesei Pelicanul de August Strindberg,  cu premiera anunţată  de Teatrul Maghiar de Stat Cluj sâmbătă, 27 februarie, al Sala Studio de la ora 20. Regizorul Felix Alexa revine la Cluj, cu o nouă propunere Strindberg, după ce montase în 2012 cu acelaşi colectiv Domnişoara Iulia. Drama naturalistă a secolului XIX se dovedeşte actuală pentru regizorul bucureştean, mai ales că disoluţia valorilor familiei e, în fond, oglinda societăţii în mic.

Întotdeauna din conflictul dintre extreme se naşte o tensiune reală. Şi în viaţa de fiecare zi tensiunea reală se naşte dintr-un conflict; uneori interior, alteori, vizual, alteori se naşte din această implicare emoţională, şi da, e un joc al extremelor spectacolul nostru. (regizorul Felix Alexa)

Opţiunea pentru o nouă piesă de August Strindberg e justificată de calitatea profesională a echipei actorilor maghiari, iar cele două piese de Strindberg pot funcţiona ca un diptic şi ar merita vizute, chiar, consecutiv. Acum, în Pelicanul, regizorul Felix Alexa citeşte o imagine a lumii în care trăim, a cărei atribut e violenţa latentă.

E mai puţin o criză a familie, ci o apocalipsă a societăţii în general, pe care Strindberg cu un simţ premonitoriu a simţit-o încă de atunci (18, şi de asta piesele lui au avut de mari probleme în epocă. Sunt piese de o violenţă, nu neapărat arătată, ci mult mai periculoasă, o violenţă conţinută în personaje, în relaţiile dintre ele şi în dezvoltarea relaţiilor dintre personaje. Toate aceste date sunt foarte contemporane, e o lume în descompunere cea în care trăim noi. De fapt spectacolul e ca şi cum s-ar petrece după o apocalipsă.(regizorul Felix Alexa)

Criticii de teatru citesc în piesa lui Strindberg o actualizarea tragediei lui Hamlet sau a Orestiei. La fel ca în teatrul clasic, piesa începe cu un tată absent, cu moartea tatălui.

Nici o piesă de-a lui nu începe de la zero, ca în piesele clasice cu o dezvoltare şi acumulare de fapte. În Pelicanul totul începe după moartea tatălui, care e deja o criză majoră.  De aici totul se duce ca un bulgăre de zăpadă la vale din ce în ce mai tensionat şi adevărurile ascunse ani de zile încep să fie spuse. În piesa asta e vorba despre nişte adevăruri spune de către copii în faţă mamei. (regizorul Felix Alexa)

Ele două spectacole din dramaturgia lui Strindberg semnate de Felix Alexa la TMS oferă două roluri feminine importante. Întrerupt pentru concediul de maternitate al actriţei Anikó Pethö, Domnişoara Iulia s-a reluat luna aceasta şi se joacă din nou sâmbătă,12 martie. Premiera cu pelicanul o readuce pe scenă, tot după o întrerupere legată de maternitate, pe apreciata actriţă  Kézdi Imola.

La lectură am fost foarte precişi cu toţii, am dezghiocat secretele textului, iar toate propunerile noastre de  la lectură s-au dovedit juste la scenă. (actriţa  Kézdi Imola)

Cheia de interpretare realistă a pieselor lui Strindberg riscă să cadă în melodramă. E ceea ce evită spectacolul  de acum:

De melodramă  ne-am ferit foarte tare şi eu, şi actorii. Dar tocmai acesta este pariul actoriceşte vorbind în piesele lui Strindberg, să joci foarte intens, foarte adevărat şi rafinat aceste crize. E ca un vas sub presiune ţinut în frâu până clocotul dă pe-afară. (regizorul Felix Alexa)

Mergem sâmbătă, 27 februarie , ora 20 la premieră, sau luni, 29 februarie, la Sala Studio a TMS, toate, spectacole cu supratitrare în limba română.

Oana Cristea Grigorescu